
Hai, inimă, iubește iar și… iartă!
Se-anunță ger, ninsori fără pereche
Și-aș vrea să uit, să iert tot ce a fost hain
Hai, suflete, nu este încă prea târziu…
Să-ți vindeci azi o rană veche.
Pierdută sunt în gerul necredinței mele
Slăbită sunt de patimi și de gânduri rele
Ce o să fac eu, Doamne, fără Tine?
Cum voi trăi de-acum fără Iubire?
Nu mai am forță să citesc Psaltirea
Și rugăciunea mea e prea săracă
Dar Doamne, când privesc spre Tine
Cu sângele șiroaie, știu că o să fie bine.
Deschid o ușă și închid fereastra
Prea rece e în casă, prea pustiu.
Ascultă, suflete al meu, nu e târziu
Mergi repede și-aprinde azi o lumânare
Iubirea-I Sfântă, Pură, Infinită,
Să se coboare iar în casa ta săracă
Și să aducă har și binecuvântare
Și o dulce, nesperată, tainică iertare.
Doresc să-i iert pe toți, să uit de toate
Ce bine, Doamne, ce minune!
Să mă dezleg de umbre și de lume
Hai, iartă, inimă, se poate!
Astăzi te iert pe tine, suflete al meu,
Căci n-ai știut ce taină ți-a dat ție Dumnezeu
Și ai pierdut prostește în frigul de afară
O dulce inimă de primăvară.
Astăzi, în casă, icoanele sunt Vii
Tu, Doamne, numai TU mă știi!
Și numai TU mă poți salva de mine
Când ruga mea, prea grea, nu se ridică înspre Tine.
Astăzi cireșii au înmugurit lângă smochin
Sunt bine, Doamne, mă cutremur și mă-nchin
Căci Focul arde iar ca altădată.
Hai, inimă, iubește iar și… iartă!