Se-anunță ger, ninsori fără pereche

Și-aș vrea să uit, să iert tot ce a fost hain

Hai, suflete, nu este încă prea târziu…

Să-ți vindeci azi o rană veche.

 

Pierdută sunt în gerul necredinței mele

Slăbită sunt de patimi și de gânduri rele

Ce o să fac eu, Doamne, fără Tine?

Cum voi trăi de-acum fără Iubire?

 

Nu mai am forță să citesc Psaltirea

Și rugăciunea mea e prea săracă

Dar Doamne, eu privesc spre Tine

Cu sângele șiroaie, știu că o să fie bine.

 

Deschid o ușă și închid fereastra

Prea rece e în casă, prea pustiu.

Ascultă, suflete al meu, nu e târziu

Mergi repede și-aprinde azi o lumânare

 

Iubirea-I Sfântă, Pură, Infinită,

Să se coboare iar în casa ta săracă

Și să aducă har și binecuvântare

Și o dulce, nesperată, tainică iertare.

 

Doresc să-i iert pe toți, să uit de toate

Ce bine, Doamne, ce minune!

Să mă dezleg de umbre și de lume

Hai, iartă, inimă, se poate!

 

Astăzi te iert pe tine, suflete al meu,

Căci n-ai știut ce taină ți-a dat ție Dumnezeu

Și ai pierdut prostește în frigul de afară

O dulce inimă de primăvară.

 

Astăzi, în casă, icoanele sunt Vii

Tu, Doamne, numai TU mă știi!

Și numai TU mă poți salva de mine

Când ruga mea, prea grea, nu se ridică înspre Tine.

 

Astăzi cireșii au înmugurit lângă smochin

Sunt bine, Doamne, mă cutremur și mă-nchin

Căci Focul arde iar ca altădată.

Hai, inimă, iubește iar și… iartă!