Nu m-am priceput niciodată să strâng bani. Am făcut ce am făcut și i-am dat gata într-o clipă. Pe de altă parte, nu m-am băgat nici în datorii. E drept, din când în când, mai arunc o privire peste umăr și îmi zic: „Dacă eram fată strângătoare și puneam de-o parte câte un bănuț, din fiecare salariu, mamă, ce de bani aveam acum!”. Și tot eu îmi zic: „Și!? Asta a fost visul tău?”.

Adevărul este că visul meu nu s-a potrivit niciodată cu realitatea… Nu ai cum să strângi bani dacă nu pui preț pe ei sau dacă nu îți propui măcar să faci asta. 

În seara asta m-am gândit să vă întreb: „Voi strângeți banii la ciorap, în bancă sau în cer?” Poate o să vă întrebați: „Cum adică în cer?”

Știți povestea împăratului care i-a dăruit unui sfânt o sumă mare de bani și l-a trimis într-o țară îndepărtată să-i cumpere un castel? Pe drum, sfântul a împărțit suma de bani la toți nevoiașii și sărmanii pe care i-a găsit. Mila față de sărmani a fost mai mare decât frica față de puterea împăratului. Apoi s-a întors la împărat și i-a spus: „Împărate, ți-am cumpărat palatul!”. Împăratul a întrebat: „Unde l-ai cumpărat? Vreau să merg la el”. Atunci sfântul a surâs și i-a răspuns: „Vei merge, dar nu acum. Ți-am luat un palat în cer!”.

Revenind la lucruri mai pământente, nu cred că este așa rău să ai un ban pus de-o parte. Mai ales în vremurile tulburi pe care le trăim și în care companiile dau faliment peste noapte. Așa că s-ar putea să vă intereseze informațiile de aici sau să doriți să vă deschideți un cont de economii. 

Nu de alta, dar dacă vă lovește o boală (și ne lovește pe toți, din când în când) și situația se agravează, să avem bani de tratament… sau de înmormântare. Iertați-mi umorul negru. Uneori unicul mod în care poți accepta o lume care a uitat să-și pună în valoare visătorii este să faci haz de necaz. 

Să aveți bogăție… în cer și pe pământ!