
O mie de primăveri…
A venit iarna…
Sufletul meu privește iar pe fereastra spre cer
Te aștept, iubitule, de o mie de primăveri!
Neîmblânzite anotimpturi mi-au vorbit despre tine
Despre cât de greu ți-a fost printre pământeni
Nenumărate păsări ți-au urmărit calea…
Și mi-au șoptit că ești pe drumul spre tine,
Spre cel mai frumos om de pe fața pământului.
Ce rol ți-ai ales, iubite! Ce menire…
Sufletul ți-a ars mereu de dor
Un dor de Dumnezeu, de Acasă, de Infinit.
Te aștept de o mie de primăveri, iubite
Știu că ești pe drumul spre Acasă
Știu și cred că vei învinge iarna.