Nu poți să spui o vorbă bună

Ori un cuvânt bogat de-nvățătură?

Mai bine, taci.

Nu poți rosti o blândă binecuvântare,

Pentru străinul apărut în cale?

Mai bine, taci.

Nu poți să dai un sfat creștin,

Cu sfântă curățenie de crin,

Un sfat lipsit de pizmă și de răutate,

Pentru sărmanul suflet-frate?

Mai bine, taci.

Căci dacă taci, tu îl ferești de rău,

Pe fratele pe care poate Dumnezeu

Îl vrea al Lui.

De o să taci,

Nici tu nu vei cădea între tâlharii de pe cale,

Dar află că nu există un vrăjmaș mai mare

Ca cel pe care îl ascunzi în mintea ta,

În clipa-n care vrei să spui ceva

Mai bine, taci. 

Așa nu vei sădi cu viclenie și cu răutate –

Un gând pizmaș

Ce poate că va îndepărta sau va zdrobi,

Un suflet.

De poți să taci, îți vei primi mare răsplată

Aici și în Eternitate.

De nu…

Mai bine, taci.