Dacă nu poți oferi un sfat bun, mai bine taci. Dacă nu poți avea milă față de cei din jur, nu dori puterea. Orice fel de putere.

Celui care are puterea…

Dacă ai putere, în fața lumii și în fața Bunului Dumnezeu, ești dator să o folosești spre Bine. Și FOARTE IMPORTANT –  ești dator să ții cont de liberul arbitru al fiecărui om.

Nu, nu ai voie să seduci suflete, să manipulezi minți, să schimbi destine, pentru a atinge un țel.

Dacă ai putere, ești dator să privești mai des în sufletul tău pentru a vedea dacă nu cumva există ceva de vindecat acolo… înainte de a produce răni în alte suflete.

Dacă ai putere, ești dator să aperi adevărul. Să nu taci în fața minciunii, să nu închizi ochii în fața compromisului moral.

Dacă ai putere, ești dator să nu faci abuz de ea. Să nu faci din tine un Dumnezeu, un tiran, un stăpân peste cei slabi. Nu, nu ai voie să folosești biciul, ci Iubirea. Abuzul, de orice fel, nu are nicio justificare.

Dacă ai putere peste suflete, iar ele au încredere în tine și ți se deschid, ești dator să ai o dragoste de Tată pentru ele. Să oferi milă, pace, iertare și binecuvântare, nu altceva. Sufletul omului este o parte din Dumnezeu și este gingaș, fin, diafan. Nu, nu ai voie să sfărâmi suflete.

Puterea aparține momentului și toți au pierdut-o la un moment dat.

Puterea în lume se va duce mai repede decât valul mării, dar are responsabilitatea ei.

Puterea întru Hristos o au doar cei care nu uită că sunt administratori ai harului.

Toți care au putere, orice fel de putere, sunt datori să nu smintească, să nu schilodească trupuri, să nu sfărâme suflete. Și toți avem momente în viață când avem Putere. Depinde de fiecare cum o folosim. 

Iertare!

’’Cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării’’ – Evanghelia după Matei – Cap.18.