Pildele înțeleptului Solomon

Pildele înțeleptului Solomon

24

Astăzi mi-a fost dor să recitesc Pildele Regelui Solomon din Vechiul Testament, un conducător recunoscut pentru înțelepciunea lui. Apoi am selectat câteva:

Capitolul 1

1. Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2. Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3. Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4. Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5. Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,
6. Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7. Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. (…)
20. Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său.
21. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22. „Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? (…)

batran

Capitolul 4

1. Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială,
2. Căci eu vă dau învăţătură bună: Nu părăsiţi povaţa mea.
3. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea
4. Şi el mă învăţa şi-mi zicea: „Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu.
5. Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!
6. Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi ea va sta de veghe.
7. Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea.
8. Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa.
9. Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste.
10. Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii.
12. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni.
13. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta.
14. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi.
15. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe;
16. Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă.
17. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.
18. Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare;
19. Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica.
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta!
21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,
22. Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc.
23. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa.
24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia.
25. Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute.
26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite.
27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău.
28. Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele.
29. El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace.

Capitolul 6

(…)

12. Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
13. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
14. în inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
15. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
16. Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
17. Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18. Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
19. Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
20. Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.
21. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
22. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.
23. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
24. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
25. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.
26. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.
27. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă?
28. Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
29. Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
30. Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea;
31. Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
32. Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel;
33. El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
34. Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării;
35. El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.

Capitolul 8

1. Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său?
2. Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
3. Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare:
4. „Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
5. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!
6. Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;
7. Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.
8. Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost;
9. Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.
10. Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,
11. Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
12. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.
13. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.
14. Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.
16. Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.
17. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.
18. Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.
19. Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
20. Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,
21. Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.
22. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
23. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
24. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
25. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.
26. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
27. Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,
28. Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,
29. Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,
30. Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui;
31. Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
32. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33. Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi.
34. Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele!
35. Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul;
36. Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea”.