Aveți puțin suflet?

„Cea mai minunată frumusețe este frumusețea sufletească. Sufletul este frumos, când este împodobit cu Sfântul Duh, când are în el podoabele date de Duhul cel Sfânt.” – Sfantul Clement Alexandrinul

Scotocesc prin sertarele sufletului meu și imaginile îmi joacă prin minte: cum alergam prin parc, fără griji, la vârsta de 4 ani, cum mă ascundeam pe după perdele și îi spionam pe adulți, cum priveam cerul și în ridicam atât de multe întrebări despre viață, cum… am știut mereu că trupul nostru este doar un accesoriu pentru suflet, un autoturism care trebuie îngrijit, pentru ca sufletul să se simtă confortabil în el pe o perioadă de timp. Am știut și totuși… am greșit.

Atât de puțin suflet a mai rămas în mine. Parcă toată superficialitatea lumii s-a strâns în ființa mea, în timp ce o voce lăuntrică îmi șoptește:

“Se spune că ești bine,

Dar ți-e atât de dor de tine

Un suflet se stinge… O alarmă anunță că sufletul a intrat în moarte clinică. Alergați repede după oxigen! Au ieșit toate asistentele pe culoarul morții și întreabă alți pacienți:

„Aveți puțin suflet? Avem o urgență! Aveți?”. „Ah, nu este de vânzare?” Un bun consiler de imagine își face intrarea:

„Voi sfătui sufletul să investească puțin în frumusețea trupului. Un pic de make-up, un calup de produse pentru machiajul spâncenelor și al genelor va aduce o stare de bine. Pe moment. O simplă căutare pe Google după parfumuri online va ajuta sufletul să-și găsescă preferatul. Poate se va face frumos mirositor… pe moment.

Frumusețea momentului este cea mai dezolantă dintre toate. O ai și o pierzi, o cumperi, o cântărești și o consumi. O cumpărăm toți, pentru că avem nevoie zilnic de imagine, deși nu iluziile ne hrănesc.

A venit…noaptea, suflete. Acum, în fața cerului, ești gol, fără farduri și parfum. Răspunde-mi, suflete, sincer:

Cum aduci lumină în tine când candela din inima ta simți că s-a stins? Cum aprinzi iar un felinar pe timp de furtună, pentru a nu te scufunda? Cum îți urmezi calea când totul pare stricat și pierdut? De ce taci? Știu, vei citi ceva minunat și te vei lumina… vei crede iar în frumos. Hai, suflete, să te îmbunez puțin și să-ți amintesc ce spunea Sfântul Serafim de Sarov cândva:

,,Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată. Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica. Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme. Culege cu îndrăzneală ciuperca pe care stau gâzele. Sădește pomul acolo unde sapă cârtița. Casa clădește-o pe locul unde se încălzește șarpele. Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță. Culcă-te și trezește-te odată cu păsările – vei culege toate grăunțele de aur ale zilei. Mănâncă mult verde – vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului. Înoată des – și te vei simți pe pământ, precum peștele în apă. Privește cât mai des cerul – și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi. Taci mult, vorbește puțin și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace,,.

Nu uita, suflete: Și mâine este o zi! Frumusețea ta nu va pieri!

One comment on “Aveți puțin suflet?

  1. Dumnezeu a fost foarte darnic cu tine, atunci când ti-a hărăzit acest talent „de a așterne vorbele pe hartie”, de a scrie, sa nu renunti niciodată…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *