În Casa Ta, Hristoase al meu…

Văd masa pusă, încărcată de Lumină,
Văd Casa Ta, dar cine a venit la Cină?
Avem noi haine azi să te cinstim?
E frig, Hristoase, tot mai frig și mai pustiu.
 
Din umbre, s-au încolăcit încet în Casa Ta,
Șopârle reci, șerpi cruzi și lighioane
Ce vor să sfâșie și să sugrume
Lumina Ta, Iubirea Ta și al Tău Nume. 
Doar cerul zavorât în noi mai poartă Taina Ta
Doar Îngerul cunoaște ce amar avem în suflet.
Te răstignim de mii și mii de ani 
Și te trădăm în fel și fel de chipuri.
 
Prea mult, Hristoase, ne ierți și ne săruți
Cu dragoste nemăsurată, cu dragoste de Tată!
Și iată… 
Tu ne săruți, noi te mai răstignim o dată. 
 
În zări albastre văd astăzi cupole aurite,
Te-am căutat în oamenii cu hainele cernite
În Casa Tatălui Ceresc de pe pământ… am rătăcit
Nu te-am găsit, Hristoase al meu, nu te-am găsit!
 
Ce beznă ne cuprinde azi pe toți
Ce taină ne mai cheamă să fim fiii?
În Casa Ta, Hristoase, gingășia a murit
Noi, oamenii, iubiții Tăi, te-am răstignit.
 
Am răstignit tot ce era curat și sfânt pe lume
Cât ne mai rabzi, Hristoase bun, cât ne mai ierți?
Cât ne mai lași să-ți pângărim locașul sfânt?
Cât ne mai lași să pribegim pe acest pământ?
 
Va bate Gongul, va răsuna tot Cerul
În Casa Ta, Hristoase bun, nu te-am găsit,
Avem noi azi dorința să te mai slăvim prin lume?
Creștini mai suntem sau doar după nume?
 
În Casa Ta, Hristoase bun, am întrebat de Tine
Și-am înțeles că ai plecat să îi alini pe cei sărmani
Ai mers la cei ce plâng, la cei ce văd, dar nu mai spun…
Ca-n Casa Ta, Hristoase bun, ai fost vândut!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *