O mie de primăveri…

A venit iarna…

Sufletul meu privește iar pe fereastra spre cer

Te aștept, iubitule, de o mie de primăveri!

Neîmblânzite anotimpturi mi-au vorbit despre tine

Despre cât de greu ți-a fost printre pământeni

Nenumărate păsări ți-au urmărit calea…

Și mi-au șoptit că ești pe drumul spre tine,

Spre cel mai frumos om de pe fața pământului.

Ce rol ți-ai ales, iubite! Ce menire…

Sufletul ți-a ars mereu de dor

Un dor de Dumnezeu, de Acasă, de Infinit.

Te aștept de o mie de primăveri, iubite

Știu că ești pe drumul spre Acasă

Știu și cred că vei învinge iarna.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *