Monica Davidescu: „V-am răspuns sincer. Vă îmbrățișez pe toți cei care veți citi”

Este o prezență cuceritoare, plină de rafinament și feminitate, pe scena teatrului românesc, iar duminică, 12 noiembrie, o vom putea aplauda la premiera piesei de teatru „Livada cu vișini” din cadrul TNB. Doamnelor și domnilor, talentata actriță Monica Davidescu a avut deschiderea să ofere un interviu în exclusivitate pentru Frumusete fără Limite despre Marile Întâlniri din teatru și viață. 

De-a lungul timpului, ai interpretat multe roluri și ai avut multe proiecte artistice. Care dintre ele ți-au rămas în suflet și de ce?

Fiecare proiect are însemnătatea lui. Pentru fiecare rol acord timp de lucru, de gândire, căutare. Oricum rolul se transformă, se completează pe măsură ce trece timpul și spectacolul se joacă mai mult, se îmbunătățește de la o reprezentație la altă.

În suflet le am pe toate, dar cele care au însemnat Mari Întâlniri  au  un loc aparte. Spectacolul ,,Cei Drepti’’  lucrarea de licență  care a însemnat  întâlnirea cu Adrian  Pintea. Spectacolul Machinal, de la TNB, primul meu rol  principal, trenul meu la Naționalul bucureștean, întâlnirea  cu regizorul Alexander Hausvater. Spectacolul  ,,Take  Ianke și  Cadar’’ tot la TNB care a fost rachetă mea în  carieră, școala mea. Totodată, prin Marile Întâlniri cu  regizorul și profesorul Grigore Gonta, cu directorul teatrului, marele scriitor Dinu Săraru, cu fenomenalii mei  părinți în teatru: Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică.

Spectacolul Chicago, cu marea mea întâlnire cu muzica în teatru și combinarea artelor într-un  singur spectacol, primul spectacol în care am  jucat cu  soțul  meu  pe  scenă și căruia i-au urmat multe altele. Spectacolele Teatrului Metropolis, unde  vreau să amintesc ,,Gaițele’’, și de Întâlnirea cu  regizorul Dan Tudor și directorul  George Ivașcu. Comediile Teatrului Elisabeta pe care le joc și acum, care  au  însemnat  Marea Întâlnire cu regizorul Puiu Șerban,  și mulțumirea că particip activ cu idei, propuneri,  acțiuni de susținere, încă de la începutul începutului la nașterea unui teatru.  Spectacolele foarte noi: ,,Regele  Lear’’ și ,,Livadă de Vișini’’  la Național care înseamnă Marea Întâlnire cu regizorul David Doiashvilli, un regizor  care nefiind din România , necunoscându-mă,  m-a distribuit și  ajutat să fac două roluri la care țin foarte  mult și care sigur  vor rămâne în amintirea spectatorilor.

Nu pot să neglijez Marile întâlniri avute cu Filmul fie de  scurt metraj, fie de lung metraj, sau întâlnirile cu serialele  de televiziune la Pro TV, sau emisiunile pe  care le-am prezentat. Aceste Întâlniri au însemnat parcursul în ascensiune al carierei mele, de aceea țin la fiecare rol în  parte pentru că fiecare rol înseamnă de fapt familia de  colegi și prieteni cu care trăiesc acele ore de repetiții ,  emoție și spectacol în scenă sau pe platourile de filmare.

În ce piese de teatru te putem vedea jucând în prezent?

Sunt  câteva:  La  Teatrul  Național  București: „Livada de vișini”, regia David Doiashvilli, „Regele Lear”, regia David Doiashvilli, „Bârfe, zvonuri și minciuni”, regia  Ion Caramitru, „Luminița de  la  capătul  tunelului”, regia Mircea Cornisteanu, „Allegro mă non tropo”, regia Răzvan Popă.

 La Teatrul Elisabeta : „Boeing-Boeing”,  „Încurcătură  la  nivel înalt”, „Încă nu, dar o să fie”, „Dezbrăca-te, vreau să-ți vorbesc”, toate în regia lui Puiu Șerban.

 La Teatrul Metropolis: „Pijamale”, regia Silviu Biriș și „Fantoma, dragostea mea”, regia Puiu Șerban.

 La Cinema Pro: „Panică la Operă”, regia Răzvan Savescu.

Ți-a fost vreodată greu să ajungi să interpretezi un anumit personaj?

Da. Un personaj de a cărui vârstă îmi era teamă. E vorba  de  Măria, soția lui Ștefan cel  Mare din „Apus de soare”.  Credeam că sunt prea tânără să joc acest personaj, dar într-o  discuție cu directorul teatrului de la acea vreme, dl. Dinu Sararu,  cu o lămurire completă cu date istorice, mi-am dat seamă că aveam  exact vârsta potrivită  și că diferența reală  dintre  mine și dl Costel Constantin era cea adevărată  dintre Măria și Ștefan. Am reluat căutările către personaj și am fost foarte fericită jucând acest  rol.

Ce sfaturi ai oferi unei tinere care vrea să devină actriță?

Să își urmeze visul. Important este să și exerseze pentru asta, jucând, repetând, asistând la repetiții, citind  multe piese de teatru, văzând  filme… să se conecteze la această viață.

Anul acesta ai împlinit 45 de ani. Cum simți viața la această vârstă?

Minunat. Am căpătat, în cei 25 de  ani, de când sunt pe  scenă multă experiență în domeniul artistic cu toate lațurile lui nerezumându-mă doar la teatru și mă simt stăpână pe  mine și în putere să abordez orice rol principal, oricât de dificil ar fi.

Ce lucruri îți fac inima să cânte și te încarcă pozitiv?

Tot ce ține de Iubire, în toate formele ei. Iubirea și căldura  familiei, a copiiilor de la Școala Acting Dream Academy  unde le sunt profesoară, a colegilor în repetiții, a spectatorilor, a prietenilor, a animăluțelor pe  care le  cresc….. Iubirea.

Știu că data de 13 ianuarie are o semnificație aparte pentru tine și Aurelian Temișan, deoarece atunci v-ați cunoscut. Cum o celebrați an de an?

Întotdeauna în familie, cu cine este liber și poate veni la noi. De  cele  mai  multe  ori  alături  de  nașii noștri, Georgeta și Daniel Chinciu, dar și cu cei dragi alături, uneori cu sora cea  mică, Adina, a cărei zi de naștere este tot pe 13 ianuarie. Se întâmplă să avem spectacole diferite în acea zi, dar seara ne reunim și ne simțim bine în familie.

Cum îți explici faptul că, în lumea aceasta tumultoasă, mariajul vostru rezistă de peste 20 de ani?

Nu  știu. Poate că și pentru  mine și pentru Aurelian baza familiei este cea mai  importantă, cea pe care ne putem sprijini când  ne  este greu și care ne susține în tot ce  facem. 

Ce putere bună crezi că au oamenii și nu o folosesc?

Au puterea să renunțe la orgoliu și nu o fac. Au puterea să  ajute, cu o activitate sau cu o cumpărătură, un  bătrân și nu o  fac. Au puterea să salveze un suflet al străzii și nu o fac. Au puterea să iubească necondiționat și nu o  fac. Au puterea să renunțe la propria lor comoditate, pentru  bucuria sufletului cu o acțiune  caritabilă, dar cei mai mulți  nu o fac.

Mulțumiri pentru deschidere!

Vă  mulțumesc  pentru  întrebări  și  curiozități.  V-am  răspuns  sincer. Vă îmbrățișez  pe  toți  cei  care  veți  citi!

Credit Foto: Florin Ghioca/TNB și Arhivă Monica Davidescu.

One comment on “Monica Davidescu: „V-am răspuns sincer. Vă îmbrățișez pe toți cei care veți citi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *