Cuvintele tămăduitoare din cărțile Pr. Hrisostom Filipescu

Cuvintele tămăduitoare din cărțile Pr. Hrisostom Filipescu

Design fără titlu (5)

“ La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” – Evanghelia după Ioan.

Cuvintele părintelui Hrisostom Filipescu, egumenul Schitului „Sfânta Maria Magdalena” – Ţibucani, sunt ca un balsam pentru suflet. Când vă simțiți obosiți, neiubiți, lipsiți de elan și perspectivă, vă recomand să răsfoiți cărțile ieromonahului Hrisostom Filipescu: „Puține lacrimi, multă bucurie”, „Puține cuvinte, multă iubire”, „Ascultă, privește, atinge”.

În cartea „Ascultă, privește, atinge”o să găsiți și interviul pe care părintele a avut bunăvoința să mi-l ofere pentru acest site. Dacă doriți, puteți citi interviul aici.

Mai jos redau un extras din cartea “Puține cuvinte, multă iubire” care sper să vă îndulcească sufletul.

„Suflet drag care citești aceste rânduri, oricare ai fi și de oriune ai fi, nu stiu ușile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor așezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ți pese niciodată de ce cred altii! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viața este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoști doar tu (…)

Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic.

Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori şi cea mai amărâtă bucăţică de pâine ţi se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viaţa ţi-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greşesc eu şi tu mă ierţi. Mâine greşeşti tu şi eu te iert. Poimâine greşim amândoi şi alţii ne iartă şi tot aşa. Şi deasupra tuturor şi în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag… „- extras din cartea „Puține cuvinte, multă iubire”. 

DSCN4271