Sfânta Maria Magdalena și iubirea care vindecă

sfanta-maria-magdalena

”Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește…”

Pe data de 22 iulie o cinstim pe Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, întocmai cu Apostolii, pe cea al cărui nume îl port și eu.

Din Sfintele Evanghelii aflăm că din Maria Magdalena (o femeie de moravuri ușoare) Hristos a scos șapte demoni (Luca 8,2 și Marcu 16,9) și i-a dăruit ceea ce niciun cărturar sau preot, al acelor vremuri, nu îi putea oferi: mângâiere și iertare.

Hristos nu o alungă cu dispreț, nu o privește cu silă și nici nu scuipă pe ea, nu o condamnă pentru condiția ei căzută, ci o vindecă prin Cuvânt. Delicatețea prin care Hristos o trezește pe Maria Magdalena zugrăvește pe deplin iubirea dumnezeiască.

O femeie blamată de societate, dar cu sufletul însetat de Adevăr, se apropie cu umilință și sufletul deschis de Hristos. Dumnezeu vede sufletul ei plin de trăire și o readuce în Lumină. În Hristos, Maria Magdalena găsește Calea, Adevărul și Viața – pe care le va urma.

19433694_1761823853833545_1398212798_n

Ulterior, Maria Magdalena devine cea dintâi mironosiță (purtătoare de mir) care aduce vestea învierii lui Iisus apostolilor (Ioan 19, 25; 20, 1-19). 

Într-un alt context, când fariseii sunt gata să ucidă cu pietre o femeie prinsă în păcat, Hristos răspunde cu aceeași lege a iubirii.

“Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?

Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.

Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.” (Ioan, Cap.8)

Oare ce ar spune Hristos despre vremurile pe care le trăim, prin prisma a ceea ce le-a spus (acum mai bine de 2000 de ani în urmă) celor care considerau că țin legea Vechiului Testament: “Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”. (Matei, Cap.21)

Atât desfrânatele cât și vameșii aveau ceva ce cărturarii și fariseii acelor vremuri nu aveau: o inimă sinceră. Prin sinceritatea și intenția lor curată de a trăi Adevărul au putut deschide Cerul. S-au mântuit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *