Alina Galeriu:”Nu este greu să deschizi o afacere, este greu să o păstrezi”

alina galeriu

Cu o experiență de 9 ani în jurnalism și PR, Alina Galeriu este, în prezent, managing partner al agenției Galeriu & Partners PR, agenție membră The Group. Alina urmat facultatea și masteratul la SNSPA, precum și Modulul I al IAA School of Marketing & Communications. Când nu construiește povești despre și în slujba brandurilor de care se ocupă, îi place să observe oamenii și să le descopere poveștile.

Cum și când ai luat decizia să-ți deschizi propria agenție?

Sunt momente în viață când planifici în detaliu anumite evenimente și mutări strategice, atât în plan personal, cât și profesional. Uneori, în ciuda planurilor și a capacității de a anticipa eventuale obstacole, lucrurile pe care le așteptai și pentru care nu erai pregătit, ajung să nu se întâmple. Cum se spune din bătrâni:viața aranjează mai bine lucrurile”.

Sunt momente în viață când anumite circumstanțe te iau prin surprindere și ești pus în fața unei decizii fulger, de tipul “acum ori niciodată”. Sunt acele momente când decizia este despre a prinde trenul din mers sau a te uita cum trece cu viteză prin gara ta și a te gândi dacă se va mai întoarce vreodată. De obicei, în astfel de momente, mă avânt cu entuziasm, știind că a merge înainte este de preferat statului pe loc. Așa a luat naștere și Galeriu & Partners PR, într-un moment în care am ales să îmbrățișez provocarea și să mă avânt înspre responsabilitățile inerente noului proiect, cu ambiție și entuziasm. Se întâmpla acum 3 ani și jumătate și s-a dovedit o decizie inspirată.

 De cât capital ai avut nevoie pentru a demara afacerea?

Toată lumea tinde să se îngrijoreze cu privire la momentul în care demarezi o afacere, atât la nivel financiar, cât și birocratic, când de fapt începutul nu este deloc atât de complicat. Este mult mai greu sa reușești să păstrezi un cash-flow constant și sănătos, jonglând printre întârzierile de plată sau chiar faptul că unele deal-uri ajung să nu fie respectate în totalitate de anumiți parteneri de business.

Așa că, după anii aceștia cred că dincolo de a manageria la nivel financiar și contabil o companie, cel mai dificil este să manageriezi așteptările oamenilor, fie că sunt ale clienților sau furnizorilor în raport cu tine, fie că sunt ale tale în raport cu ei sau ale tale în raport cu angajații și invers. Nu este greu să deschizi o afacere, este greu să o păstrezi; din toate punctele de vedere.

Ce calități ar trebui să întrunească un om de PR bun?

Nu există o rețetă de succes nici privind portretul robot al omului de PR, cum nu este una pentru nicio profesie. Sigur, sunt anumite coordonate care înlesnesc succesul, ca niște semințe care, în solul bun, în condițiile climatice potrivite, pot încolți frumos. Printre ele aș menționa: atitudinea care mobilizează atât echipa, cât și pe tine însuți – practic motivația de a merge mereu înainte, cu entuziasm și ambiție –, puterea de muncă și atenția la detalii și nuanțe, atât în exprimare, cât și în interrelaționare sau în planificarea în amănunt a unor proiecte. Acestea ar fi câteva coordonate la care sunt atentă atunci când recrutez colegi pentru a se alătura echipei. Restul se perfecționează oricum, pe principiul văzând și făcând”. A da, era să uit, mai este o sămânță esențială: adaptabilitatea la context.

Ce ai învățat din poziția de manager și din activitatea de PR?

Mereu spun că am o meserie care nu mă lasă deloc să mă plictisesc. Fiecare zi e altfel, fiecare proiect are conotații noi, provocări cu care nu m-am confruntat și… aici e partea cea mai bună: rezultate mereu peste așteptări. Acest din urmă aspect este strâns legat, probabil, de faptul că încerc să învăț mereu din greșeli și cultiv acest mindset și în rândul echipei, astfel încăt să folosim tot ce am experimentat în proiectele anterioare pentru a anticipa ce ar putea să nu funcționeze în proiectul curent și a găsi în avans soluții care să rezolve eventualele probleme ce se pot ivi.

Nu știu dacă asta am învățat din poziția de manager sau era cumva ceva al meu în stare latentă, însă cu siguranță am cultivat acest simț foarte mult în ultimii ani. A gândi cu câțiva pași în avans îți poate aduce un confort psihic și sentimentul că lucrurile sunt sub control, chiar atunci când de fapt nu sunt, tocmai pentru că iei în calcul scenarii despre ce ar putea să meargă prost și atunci când aceste scenarii se adeveresc ești pregătit de acțiune.

Iar din activitatea de PR am învățat, încă înainte de ajunge manager, două lucruri esențiale: puterea nuanțelor și puterea conexiunii autentice. Cele mai convingătoare texte (fie ele comunicate de presă, texte de prezentare corporate pe site-ul companiei sau texte dintr-o broșură), sunt cele care au nuanțe. Conotațiile cuvintelor, folosite abil sunt cele ce dau textură, culoare și miez cuvintelor așternute pe hârtie.

20170519_160318

 

De asemenea, cele mai “eficiente” raporturi umane sunt acele relații autentice, construite în timp. Inutil să mai spun că în activitatea de networking și media relations / bloggers relations / influencers relations rezidă esența activității de PR. Doar că de multe ori, în grabă, sub presiunea rezultatelor și fără tragere de inimă către a construi o relație autentică, anumite persoane nu zăbovesc suficient în construirea relației înainte de a da verdictul că nu merge”. Cred că acesta e motivul pentru care tot mai multe incidente despre raporturi agenție – jurnalist sau agenție – blogger ne ajung în feed-ul de Facebook cu titlul de “așa nu” și cumva, vina cred că este de ambele părți, pentru că și în respectiva relație, ca în orice relație, este vorba despre două persoane. Cred că putem cu toții învăța de aici că nu trebuie să omitem să investim timp în construirea relațiilor, și în business, ca și în viață.

Valorizez foarte mult relațiile cu jurnaliști, bloggeri, parteneri de orice fel și cred că sunt cel mai important asset al meu și, implicit, al agenției. Lista noastră de presă este o listă de prieteni. Nu îi căutăm numai când avem nevoie de ei și nu ne concentrăm numai pe nevoile noastre, ignorându-le pe ale lor. Germenele acestei atitudini probabil că a fost plantat pe vremea când eram eu însumi jurnalistă, în anii petrecuți la IQads.ro și SMARK.ro, un motiv în plus să îmi amintesc cu drag de acea perioadă. 

Care sunt lucrurile care te încarcă pozitiv?

Mă încarcă pozitiv oamenii din jur, colegele mele care vin cu entuziasm la birou și cu care mă simt ca într-o familie. Mă încarcă pozitiv clienții mulțumiți de proiectele noastre, mai ales atunci când își exprimă aprecierea în mailuri. Un “mulțumesc” pe mail de la un client este cea mai mare bucurie! Pe unele le și printăm ca să ne motiveze să mergem înainte și în zilele când nu este totul roz. Și desigur, mă încarcă pozitiv să descopăr câte o știre, un articol, un interviu cu unul dintre clienții noștri, în presă, pe un site, pe un blog… sau chiar la televizior. Este o emoție greu de exprimat în cuvinte: un amestec de adrenalină, satisfacție și mândrie.

Și în general, în viața de zi cu zi, cu sau fără contextul profesional, mă încarcă pozitiv lucrurile mici: florile, culorile, soarele, o îmbrățișare de la cineva drag. Cred că se înâmplă multe lucruri extraordinare în jurul nostru și din când în când e bine să ne oprim puțin din vârtejul cotidian, să respirăm adânc și să le privim / simțim. Zâmbetul va veni automat, garantez.

Ce observi prima dată când interacționezi cu un om?

Cred că la început îmi atrage atenția zâmbetul și în general expresia feței. Mă ghidez mult după aspecte ce țin de limbajul nonverbal și pe un al șaselea simț, dincolo de ceea ce afișează în mod controlat un interlocutor. Cred că aceste mici nuanțe merită luate în seamă și ne ajută să citim mai bine cine este în fața noastră și ce intenții are.

Ce putere bună crezi că au oamenii și nu o folosesc?

Cred că cea mai bună putere”, pe care noi oamenii nu o folosim atât de des pe cât ar trebui este puterea de a ierta.

Dacă ai avea o baghetă magică și posibilitatea de a schimba un lucru de pe lumea aceasta… ce ai face?

Dacă aș putea, mi-ar plăcea să am un buton magic cu care să dau cancel nedreptății în lume. Pe de altă parte, nedreptățile pe care le trăim se transformă în lecții care ne învață să fim mai puternici. De aceea, poate că e mai bine că nu am nicio baghetă magică, niciun buton minune. Viața e frumoasă așa cum e, cu bune și cu rele. Nu vreau să mă gândesc prea mult la cum aș schimba-o, pentru a se potrivi unui scenariu ideal. Prefer să mă gândesc cum să fac să mă adaptez mai bine la ceea ce are ea de oferit, pentru a nu rata trenuri importante blocată fiind în reverie.

Îți mulțumesc, Alina!

Eu îți mulțumesc!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *