Despre atacurile demonice

937458_n

Trăim într-o lume ancorată tot mai mult în material, o lume în care hedonismul a atins cote alarmante, iar sufletul omului este scos din ecuație. Trăim clipa și dansăm un vals al morții. Totul se consumă și se reduce la aici și acum. Veșnicia a fost uitată, iar dacă ne mai amintim de ea credem că o merităm pe deplin, fără să oferim nimic. Dumnezeu este bun și iertător, iar noi ne putem permite orice…

Din nefericire pentru noi, satisfacerea tuturor plăcerilor ne orbesc și ne robesc. Acestea devin patimi și încet, încet ajung să ne controleze, să rupă relația cu Hristos și să ne lase vulnerabili în fața răului.

Sfinții Părinți spun că demonii nu pot controla sufletul unui om decât dacă acesta îi permite. Cum îi permite? Prin propriile alegeri. Prin fiecare cădere morală pe care o are, omul se leagă de prințul întunericului. Pentru unii sunt basme, povești de adormit copiii, pentru alții, care au trăit experiențe crunte, sunt un fapt. Demonii există și nu ar trebui să ignorăm acest adevăr.

De curând, o tânără frumoasă și inteligentă a avut curajul să mi se deschidă și să-mi povestească despre experiența ei. La un interval de câțiva ani, este a doua mărturisire de acest gen, cu multe asemănări. De aceea, m-am decis să vă împărtășesc particularitățile acestor experiențe.

Prima persoană provine dintr-o familie dezorganizată, cu un tată alcoolic și o mamă care a dus tot greul. Într-o zi descoperă în camera sa o adunătură de pene și ațe, pe care le răscolește plină de curiozitate.

La scurt timp, își pierde mințile și este internată de urgență la spitalul de boli mintale. Aici este ținută sub supraveghere și tratament. Prietenii care o vizitează sunt șocați de schimbarea ei: vorbește pe o voce groasă, latră, privește în gol sau nu îi mai recunoaște.

La ieșirea din spital, tânăra este adusă la biserică, unde un sobor de preoți îi citesc moliftele de dezlegare. Tânăra se transfigurează, le spune preoților pe nume (deși nu îi văzuse niciodată) și dezvăluie despre fiecare preot ceea ce face în ascuns.

Trecem la celălalt caz. Tânăra provine dintr-o familie bună, de renume, are o educație aleasă. Urmează școli de prestigiu, se căsătorește cu bărbatul dorit și totul pare desprins din basme. În momentul în care descoperă că are un fibrom de mari dimensiuni, începe să caute soluții… medicale și alternative.

Așa se apucă de Reiki, își ia gradele și devine ’’maestru’’. Despre experiența Reiki și demonizare, vorbește și Dyonysios Farasiotis în cartea Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie.

La scurt timp, pe când se afla în mașină, simte cum un vârtej vine spre ea și își pierde cunoștința. Când se trezește realizează că se afla într-o altă parte a mașinii și nu își explică cum a ajuns acolo. Încep stările febrile de rău. Un părinte îmbunătățit o sfătuiește să ceară o slujbă de dezlegare cu 7 preoți, dar părinții ei nu o iau în serios și o îndrumă spre psiholog.

În cele din urmă, părinții cedează rugăminților ei și sunt chemați 7 preoți.

Aici găsim o asemănare importantă cu primul caz. Când cei 7 preoți încep să îi citească dezlegările, tânăra se schimbă la față și începe să urle că nu vrea să plece din acel trup. Apoi le spune preoților pe nume și enumeră la fiecare în parte ceea ce făcuse greșit: unul mâncase înainte de Sf. Liturghie, altul era avar, etc.

În momentul în care forța demonică o părăsește, fata simte o eliberare enormă și nu își mai amintește nimic din cele întâmplate. O parte din preoții care au participat nepregătiți la slujba de exorcizare se îmbolnăvesc mai târziu.

Acesta este un semnal de alarmă pentru fiecare dintre noi, fie că suntem mireni sau monahi. Toți suntem vânați de duhurile necurate, dar devenim responsabili de ceea ce facem. Se știe că demonul are foarte multă invidie pe om, pentru că drepții pot completa ceata îngerilor care au căzut. De aceea, dacă la început omul este încurajat să facă păcatul, la final primește gânduri de rușine și deznădejde. Păcatul de moarte este sinuciderea.

Un alt aspect important este faptul că, în timpul influenței demonice, mintea omului se schimbă. Ambele persoane mi-au mărturisit că vedeau oamenii buni ca fiind răi și invers.

În Pateric găsim o mică povestioară. Un călugăr bătrân, care ducea o viață de ascet, a legat un drac, prin puterea Lui Hristos, să îi spună care sunt lucrurile de care se teme într-o anumită mănăstire. Dracul i-a spus că, în mare parte, călugării de acolo îi fac voia. Mănâncă, beau pe săturate, clevetesc, se pizmuiesc, și se roagă cu mintea împrăștiată. Doar câțiva frați, care au venit cu râvnă din lume, i-au mai biciuit când au citit Psaltirea. Însă și aceștia, după un timp, i-au urmat pe primii. Așa că moleșeala i-a cuprins pe călugări și demonii nu s-au mai înfricoșat de ei.

Se spune că cel mai mare meșteșug al diavolului este să îl facă pe om să creadă că nu există. Dacă a ajuns să creadă, îi prezintă omului Împărăția Cerurilor după bunul lui plac. Totul îi este permis, pentru că este iubit de Cel de Sus. Nu trebuie să te spovedești, doar nu o să-i spui lucrurile tale unui părinte străin, etc. Deși Mântuitorul ne spune că ’’Nimic necurat nu va intra în Împărăția Cerurilor’’.

Sigur, nimeni nu poate afirma despre sine că este drept și curat, dar prin spovedanie și împărtășanie se unește cu Hristos și se curăță.

Acest articol nu este pentru cei care vor să se distreze pe seama celor relatate (până când, într-o noapte, vor simți cum li se zgâlțâie patul sau le trosnește mobila din casă), ci pentru cei care au trăit experiențe similare și știu că dincolo de ceea ce vedem mai există o lume.

Ostașul Lui Hristos știe că prin puterea Mântuitorului va birui. Iată care îi sunt armele:

1.Crucea.

De praznicele ortodoxe, se cântă anumite tropare care arată puterea crucii: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău“.

„Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“. „Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pre binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celor potrivnici, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă“.

Semnul Sfintei Cruci purifică locuința, mâncarea, apa și ne protejează de influențele demonice.

2. Spovedania și Împărtășania.

O spovedanie sinceră și curată rupe legăturile nevăzute cu cel din umbră. Prin Împărtășanie ne unim cu Hristos.

3. Participarea la Sf. Liturghie.

Se spune că în timpul Sf. Liturghii se pogoară Duhul Sfânt și fiecare om primește o parte din EL.

4. Rugăciunea Lui Iisus.

Doamne,Iisuse Hristoasemiluieşte-mă pe mine păcătosul”. Hristos este Forța noastră, iar numele Lui arde orice rău.

5. Legătura cu duhovnicul.

Alegerea îndrumătorului sau a duhovnicului este vitală pentru sufletul nostru. Sfinții Părinți spun că nu este greșit ca ucenicul să-și testeze îndrumătorul înainte să-i încredințeze sufletul, pentru că Veșnicia Lui este în joc. Alegeți-vă un duhovnic matur, înțelept, echilibrat, care să vă poarte de grijă. Să nu uităm că cel mai mare dar făcut omului de Dumnezeu este libertatea de alegere. Cu tărie cred că adevărata forță interioară a omului se oglindește în pace. Alegeți-vă un duhovnic care să vă odihnescă inima.

6. Psaltirea.

”Cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli cu o sabie de foc” – spun Sfinții Părinți.

7. Susținerea în rugăciune.

Să ne rugăm unii pentru alții, pentru că unde-s mulți puterea crește.

8. Credința.

Atunci când avem o credință de nezdruncinat în Puterea Celui de Sus, nu în noi, nimic nu ne poate birui. Cu Hristos nu poate să fie decât bine, oricând, oriunde, în orice ceas. Lipsit de tot și de toate, cu Hristos poți avea Totul.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *