Hristos sau Baraba? Pe cine răstignim noi?

Pilat-si-Iisus-biciuit

Ne pregătim să intrăm în Săptămâna Patimilor. Dacă acum, de Duminica Floriilor, Hristos este primit de oameni cu ramuri de finic și bucurie, la finalul săptămânii vom vedea duplicitatea și lașitatea firii umane.

Dacă la intrarea Lui Hristos în Ierusalim oamenii recunosc dumnezeirea și slăvesc prezența Lui, spre finalul săptămânii, mulți oameni, dintre cei care strigă acum după Domnul, îi vor întoarce spatele.

Întrebarea este – Ce vom alege noi când Pilat va întreba mulțimea: ’’Cine vreți să fie eliberat? Hristos sau Baraba? Cine vreți să fie răstignit?’’

Ce vom alege în viața noastră? Pe cine vom urma?

Hristos este ’’Calea, Adevărul și Viață’’, mângâierea sufletelor noastre, bucuria noastră neîncetată de aici și din Veșnicie.

Baraba este prototipul omului viclean, al tâlharului, care nu doar că nu își asumă faptele, dar este convins că altul trebuie să plătească în locul lui.

Hristos reprezintă gingășia, demnitatea, adevărul din inima noastră. Baraba reflectă latura noastră meschină, șiretenia, firea duplicitară, ascunsă.

Ce alegem noi în inima noastră? Viclenia sau Adevărul? De peste 2000 de ani, omenirea se află în fața acestei alternative. Pe care dintre cei doi să-l aleagă?

Această alegere o facem mereu, zi de zi, ceas de ceas. Vă voi expune un caz concret:

Un angajat al unei companii a observat că un coleg a intrat pe ascuns pe site-ul firmei și a urcat informații despre produsele pe care le produce, pentru a le comercializa. Nu era prima dată când observa că face acest lucru. În consecință, a anunțat conducerea companiei.

După acest incident, o parte dintre colegi au început să murmure împotriva celui care a făcut sesizarea. Se pare că aveau un coleg hain, cu sufletul mic.

Întrebarea care se ridică aici este: Putea angajatul să se facă că nu a văzut nimic? Putea, desigur. Putea să-și lase colegul să creadă că i-a păcălit pe toți, să-i lase ușa deschisă pentru a continua? Desigur, putea.

Din punctul meu de vedere, însă, cât timp ’’vom închide ochii’’, Baraba va învinge în sufletul nostru și în societatea în care trăim.

Bunătatea nu înseamnă lipsă de atitudine împotriva unui lucru greșit, după cum nici smerenia nu este slugărnicie, ci o stare firească de demnitate și adevăr, după scrierile Sfinților Părinți. Cineva spunea că lucrurile rele există tocmai pentru că oamenii buni nu fac nimic.

Fie că vorbim de societatea în care trăim, fie că vorbim de un abuz în familie, de o nedreptate la locul de muncă, cât timp ’’vom închide ochii’’ lucrurile nu se vor schimba niciodată în bine. Omul care ’’închide ochii’’ devine complice și aliat la nedreptate.

Un părinte spunea că cea mai grea lucrare pe care o are omul de realizat este aceea de a se vedea pe sine așa cum este, de a recunoaște că a greșit. Și după cum cea mai grea lucrare este să îți recunoști vina, nimic nu supără mai tare ca Adevărul.

Iubim să trăim în închipuire de sine și ne revoltăm de fiecare dată când cineva ne arată că lucrurile sunt altfel decât ne închipuim noi că sunt.

‘’Omul în cinste fiind n-a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte și s-a asemănat lor‘’ (Psalmul 48).

Încă mai avem vreme să ne adresăm această întrebare: Pe cine alegem în viața noastră? Pe Hristos sau pe Baraba? Chipul cui se va contura în interiorul nostru?

Încă mai avem vreme să alegem… 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *