Unde s-a prăpădit smerenia?

iubire-si-smerenie_50518ef6f2f1d1

Dacă virtuțile s-ar putea proteja prin lege, atunci smerenia ar trebui să fie în cap de listă, pentru că există riscul să dispară definitiv dintre noi…

Despre smerenie se spune că este virtutea virtuților, iar cei smeriți dobândesc de la Bunul Dumnezeu daruri înalte. M-am cercetat și am văzut că această virtute îmi lipsește cu desăvârșire. Nici urmă de ea. Am avut-o oare vreodată? Poate doar în copilărie. Îmi amintesc că atunci când mă certam cu cineva alergam după doar câteva clipe să îi cer să ne împăcăm. Nu suportam ideea de a sta supărați.

Astăzi nu mai sunt așa. Sunt orgolioasă.

Nu aș putea să răspund la întrebarea ‘’De sunt un om mândru?’’ În definitiv, nu am nicio frumusețe ravisantă, nici inteligența nu mă dă afară din casă, nu am nici averi, nu mă îmbrac în haine de firmă și nici nu posed ultimul tip de telefon, nu sunt nici măcar un om bun…

Cu toate acestea, nu sunt un om smerit.

Știu că există în mine un anumit dispreț față de lumea în care trăiesc, care arată faptul că mă văd totuși un om mai bun decât alții. De exemplu, nu suport oamenii care au făcut din bârfă un stil de viață, nici cei care încearcă să te convingă că negrul este alb, nici cei care insistă să-ți cunoască taina inimii, dar nu pentru a te ajuta, ci pentru a dobândi putere și control asupra ta, etc.

Nu suport multe neajunsuri ale altora și mă trezesc că judec.

parinte-batran

Un om smerit și bun ar manifesta compasiune, toleranță și înțelegere față de toți. Căci toți purtăm o infirmitate a sufletului, pe care Sfinții Părinții au reușit să o depășească prin smerenie și eliberarea de patimi. Eu nu rabd. Poate doar o vreme, apoi tun, fulger și retez. Și greșesc.

Posed și eu acest spirit critic impregant în sângele românilor mai mult decât dragostea de țară. Acest spirit critic care ne face să nu ne mai răbdăm între noi, să ne vedem mai buni decât suntem, să devenim ca acidul sulfuric unii pentru alții. Să ne distrugem țara.

Iubim critica și ne place să ne desființăm semenii până la oase, fie că avem sau nu motive serioase. Cred că această critică excesivă, despre unul și despre altul, ne limitează ca popor, ne handicapează.

”Om sănă­tos înseamnă om sme­rit. Sănă­tate sufle­tească este când omul este eli­be­rat de păcate, când nu are boli sufle­teşti. Când nu suferă nici de gelo­zie, nici de invi­die, nici de jude­ca­rea aproa­pe­lui, nici de obrăz­ni­cie, nici de mân­drie şi ego­ism. Doar cel pe deplin sănă­tos este omul sme­rit al lui Hris­tos” spun Sfinții Părinți.

Anul acesta am mers la Iași, pentru a mă închina Sfintei Cuvioase Parascheva și Sfintei Mironosițe Maria Magdalena.

Am mers cu emoție în inimă, cu rugăciune în gând, cu nerăbdare. În cele 15 ore de stat la coada de credincioși, am trecut de la extaz la agonie. Și nu neapărat din cauza traseului. Chiar și aici, în fața sfințeniei și a luminii, a existat tulburare. Din păcate, unii dintre noi au considerat că un cot în stomac dat vecinului, pentru a intra în față, le va asigura un loc în Rai. Și am răbdat unul, apoi doi, apoi…

M-am mâhnit și m-am revoltat de lipsa de civilizație și respect. Am fost gata să mă ridic ca o cobră pe deasupra lor și să-i mușc de grumaz. Să îi învăț eu minte. Și am greșit, din nou. Căci risipindu-mi pacea am picat testul răbdării.

Lev Tolstoi spunea că: ’’Toți vor să schimbe lumea, dar nimeni nu vrea să se schimbe pe sine’’.

În acest moment al spiritelor rănite și revoltate, pe care îl traversăm, un singur lucru cred că mai putem face pentru a salva partea bună din noi și din alții – să ne smerim. O spune un om care nu este smerit, dar care știe că, deși a încercat să fie un om bun și corect, au fost situații de viață în care a greșit. Așa că nu este atât de bun, deci nu are de ce să se mândrească… și nici dreptul să îi judece pe alții. Mă uit la neurochirurgul Leon Dănăilă și mă cutremur când văd câtă smerenie are acest om de geniu… Doamne, ce om! Ce binecuvântare pentru noi, semenii săi, să îl avem ca model!

Părinții îmbunătățiți spun că smerenia oferă limpezime minții, deschide calea spre relații pline de armonie și dragoste, care nouă ne lipsesc astăzi atât de mult.

’’Iubire adevărată nu o poate avea decât omul smerit. Dragostea jertfelnică înseamnă smerenie adâncă și curată.’’ spune Arhimandritul Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna, într-o predică.

„Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” ne îndeamnă Hristos de mai bine de 2000 de ani.

3 comments on “Unde s-a prăpădit smerenia?

  1. Imi pare rau nu pentru sufletul celor care ma iming sa gandesc rau, imi pare rau pentru suflteul meu ca nu este atat de puternic sa reziste ispitelor.
    Oricat as incerca sa ma izolez de oameni, ei ma vor gasi intotdeauna.
    Nu le fac nimic, nu ma intereseaza viata lor privata, practic nici viata mea nu ma mai intereseaza, nu ma rog niciodata pentru mine, ma rog pentru ei dar, rau tot aud. De multe ori sunt dezamagita, si cred ca nici Dumnezeu nu mai tine cu noi.

  2. AM CITIT CU ATENTIE , deseori ma straduiesc sa fiu buna , sa-i determin si pe altii sa fie sinceri si corecti , nu reusesc , chiar ma vorbesc de rau daca le dau un sfat sa fie buni , molostivi si corecti

  3. Pt. P. Maria
    Să știi ca nu trebuie să te ” izolezi ” de oameni ca să reziști ispitelor sau răutăților. Domnul Iisus s-a rugat Tatalui nu să îi ia din lume pe ucenici, ci să îi păzească de cel rău. Prin puterea Domnului Iisus poți înfrunta ispita, Dumnezeu ne iubește: Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viata veșnică, Ioan 3:16; Voia Lui Dumnezeu este ca toți oamenii să fie mântuiți, însă depinde de fiecare om să aleagă să primească iertarea păcatelor, prin mărturisirea Singurului mijlocitor Domnul Iisus; un sfat și un îndemn – citește Biblia îndeosebi Noul Testament acolo este adevărul; Iisus a zis: Eu sunt Calea , Adevărul și Viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *