Echilibru în Imperiul fricii

12003255_10152980240072735_1117258546427285974_n

’’Dacă vei privi mereu spre cer, nimic din lume nu te va mai tulbura’’

Derulez wall-ul contului meu de Facebook. Văd știri negative, critici, agresivitate verbală, durere, revoltă și frică. Multă frică. Parcă acum polemicile sunt purtate între muți și surzi. Nimeni nu ascultă, vrea doar să fie ascultat. „Maselor li se poate acorda libertatea gândirii, pentru că ele nu gândesc.” – George Orwell

Cu toată nebunia lumii, zona roz se menține pe Facebook. Pare că un bol de sticlă le ține departe trupurile de zeițe și chipurile pline de fard. Ce se găsește dincolo de ruj și de make-up? Câte umbre sunt dincolo de zâmbetul de porțelan? Adevărul este că iubim ambalajul mai mult decât esența. Acesta este rezultatul unei societăți veșnic flămânde de consum, care ne micșorează ca oameni. Acum puterea unui organism grotesc crește în rândul nostru, pentru că noi nu vrem să ne ascultăm sufletul, nu știm cum să ne dăm unii altora mâna pentru a ieși la Lumină.

Suntem o societate ieșită din minți.

Îmi vin în minte învățăturile arhimandritului Tadei, starețul Mănăstirii Vitovnita, din cartea sa ’’Cum îți sunt gîndurile, așa îți este și viața’’. Redau câteva cuvinte:

„Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața. Dacă avem gânduri de pace, de liniște, de dragoste deplină, de bunătate, de virtute, de curăție, atunci și în noi va fi pace, deoarece toate gândurile pașnice aduc pace lăuntrică, ce răzbate din noi – căci gândurile ne sunt pline de pace, liniște, dragoste desăvârșită și bunătate.Dacă purtam în noi gânduri rele, diavolești, atunci se nimicește și pacea noastră lăuntrică.”

„Nu mai dați atâta însemnătate întâmplărilor din afară. Fiți mai mult înlăuntrul vostru, în inimă, cu Domnul, iar pe celelalte lăsați-le! Trebuie doar să fiți cuviincioși, liniștiți și buni față de toți.”

„Hula împotriva Duhului Sfânt este stăruința în nepocăință și în împotrivire față de Adevăr.”

Ce mai poate face un om care și-a pierdut echilibrul interior? Un om fără echilibru poate deveni atât o fiară, cât și o ființă extrem de ușor de manipulat. Privesc lumea în care trăiesc și mi-e tare dor să văd oameni autentici. Să întâlnesc oameni mulțumiți de viața pe care o au. Mi-e dor de oameni sinceri, cu soare în priviri și în inimi. Mi-e dor de oamenii care îl poartă pe Dumnezeu în trăirea lor, îl dezvăluie prin jertfa lor, nu prin predicile ținute altora.

’’Suntem dorul Lui Dumnezeu’’ spunea un părinte. Dar mai avem aripi să zburăm la EL?

În romanul „Frații Karamazov” Dostoievski scria că: „Iadul poate fi descris prin trei cuvinte: mult prea târziu!”.

Privesc lumea în care trăiesc. Sunt și eu o parte din ea. Știu că am luat parte la distrugerea ei prin tot ceea ce am făcut greșit. Înțelegem oare că suntem legați unii de alții și că atunci când rănim, lovim… rupem bucăți din acest Univers care ne cuprinde pe toți?

Oare dacă într-o clipă ne-ar veni în minte toate chipurile oamenilor pe care noi i-am rănit, de-a lungul vieții, din ignoranță, nepăsare, răutate, lăcomie, duplicitate, etc… și am simți toată suferința lor, am supraviețui?

Caut o soluție și pare că am găsit una…”pentru pacea între oameni recunoașterea de către fiecare a greșelilor proprii este neapărat necesară.’’ – Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul.

Oamenii de bine spun că iertarea este unica putere care ne transformă și stabilește punți spre lumi mai bune pentru toți. Să încercăm să ne ascultăm mai des îngerul păzitor și să ne iertăm unii pe alții pentru tot. Apoi să punem început bun în noi și în afara noastră.

Iertare pentru tot ce nu am știut/nu am putut să fac bine.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *