Nebunie – poezie scrisă la 16 ani

                                                    inger 1

Prietene, de eşti fiu al Luminii, mă vei iubi.

De eşti condus de Întuneric, mă vei urâ şi denigra.

Nu-ţi voi spune: ‘’Pleacă!’’ dar nici ‘’Rămâi!’’

Vei decide singur, precum Iuda, că ceea ce ai de făcut …

trebuie făcut repede şi fără cuvinte.

‘’Veacul acesta va trece şi pofta lui’’

Prefer să redevin, febril, nebună!

Căci lumea mea e caldă, blândă, bună

Şi nu găseşti atâta răutate şi prostie,

Prefer să redevin copil în nebunie.

Prefer să mă îmbrac în sac şi să mănânc lăcuste,

Decât să fiu eu mierea-n lume ce atrage muşte.

Prefer să-mi neg prezenţa şi să fiu „sărită”

Decât să duc o viaţă de cornută şi de vită!

Prefer să rag la lume, nu la Dumnezeu,

Decât să mă declar creştină şi să fiu ateu.

Prefer să mă despart de dobitoci,

Decât să dau mărgăritare scumpe la bestii şi la porci!

Prefer să mă întorc cu spatele la lumea-ntreagă,

Să mă acuze toţi cu aere de agă,

Că sunt prea vertical şi nu pot ei ajunge….

Este târziu, e frig, iar Dumnezeu ne plânge!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *