Magdalena Udrea: ‘’Eu cos povești de păpuși’’

Magdalena Udrea: ‘’Eu cos povești de păpuși’’

J5CBevV-ZZq-956D2TRimNoCWPerprpRcjmrycAoh6Q

Se spune că un învingător este acela care a știut să construiască ceva din toate cărămizile pe care viața le-a aruncat în el. Este și cazul Magdalenei Udrea care, deși viața i-a adus multe încercări, a învățat să transforme durerea în înțelepciune și să ofere oamenilor frumosul pe care îl poartă în suflet. Din mâinile ei ies minunate păpuși, care sunt gata să spună semenilor o poveste. Creațiile Magdalenei se pot admira la târguri, iar anul acesta o serie de mici ucenici au învățat de la ea ‘’arta păpușilor’’ în cadrul Taberei de Vară – Vara pe Uliță – de la Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”.

Când și cum ai început să realizezi păpuși?

Începând cu 2004 am fost mult încercată de viață: dezamăgiri pe plan personal, m-am îmbolnăvit grav și a murit mama.

Am ascultat sfatul unei bune prietene de a merge la Muzeul Satului din București ‘’Dimitrie Gusti ‘’, care îmi programase un interviu cu d-na director conf. Paula Popoiu. Îmi amintesc că la acel interviu am spus: ‘’Eu cos povești de păpuși”. Așa am ajuns să fac păpuși.

Nu pentru că mi-am dorit, ci pentru că soarta mi-a pregătit o viață de poveste.

În cât timp realizezi o păpușă și ce material folosești?

Pentru a confecționa o păpușă am nevoie de la câteva ore, până la câteva zile de muncă grea. Uneori chiar o mai lungă perioadă de timp. În păpușa populară trebuie neapărat să fie o idee și o filosofie, apoi imaginea se naște rapid. Orele mele de pictură, din perioada copilariei, au fost foarte utile pentru crearea păpușilor de acum.

Folosesc materiale și țesături naturale: lână, bumbac, dantelă, panglică, margele, vatelină.Baza este un material natural, care rezistă la răsucire și oferă o senzație de căldură, moliciune, dar și un aspect frumos. Este un lucru lung, laborios și creativ pentru fiecare păpușă. Confecționarea păpușii este ca nașterea copilului – un proces lung și interesant.

zCxHX953FkbVsK6vayyTq8OksYD_VzrWziltPwXSWKM,9RuM9lk2RsuWBD2ISgHtLNlI___b8eZnEJRei9Lq1KM

Când păpușa este gata și o prezint lumii, mă bucur să văd cum se aprind ochii oamenilor atunci când o întâlnesc. Și nu este vorba doar de reacția femeilor. Bărbații au aceeași bucurie, deși prezintă mai puțin interes în a o examina și a mă întreba semnificația ei. De multe ori sunt întrebată dacă pot să fac o păpusă pentru ei, sau una care să fie un cadou pentru cineva drag.

Cum ai descrie experiența de anul acesta de la tabăra ‘’Vara pe Uliță’’– Muzeul Național al Satului – Dimitrie Gusti?

O experiență unică, dintr-o vacanță de vară de neuitat. Orice lucru frumos îți dă un plus de viață. Aici am creat suflete pentru suflete, am retrăit copilăria. Activitățile creative ne dau putere, ne fac să comunicăm cu alte persoane, cu noi înșine și cu Dumnezeu.

Apar transformări incredibile la tineri. Copiii care au șansa să petreacă o săptămână într-un atelier de creație sunt cu adevărat schimbați. Inima lor este larg deschisă pentru toți cei din jurul lor.

Q_9MwTQ3xOY5HFMyImYWfPoM92ubcLG49-d1xHTy5oU

Care sunt lucrurile care te bucură?

Mă bucur de ceea ce este. Am o infinită bucurie pentru păpuși și pentru poveștile lor. Iubesc păpușile și îi fac și pe alții să le iubească. În durere, suferință, tristețe, păpușa este lumina. În copilărie am considerat păpușa un prieten, un lucru frumos care îți dă un plus de viață.

Îmi place să dăruiesc. Știu că Dumne­zeu dăruiește celor care se dăruiesc, că ceea ce vei dărui se va întoarce înzecit.

Ce vezi prima dată când interacționezi cu un om?

Făcând o plecăciune trecutului… am învățat să iau oamenii așa cum sunt ei, mai buni sau mai puțin buni. Încerc să păstrez un echilibru constant între oameni și mine, ca o barcă care se clatină pe valuri, dar nu se apleacă niciodată prea mult într-o parte sau alta. Urmăresc mereu fiecare reacție a omului pe care îl întâlnesc.

Care sunt lucrurile care te motivează?

Am abandonat falsele competiții, mi-am acordat timp pentru o întâlnire cu mine însămi. Am ales să-mi spun povestea toată, pentru că doar așa mă vad cum sunt, să mă cert, să mă împac cu mine. M-am iertat. I-am iertat pe cei care mi-au greșit. M-am împăcat cu Dumnezeu. Eu mi-am găsit elementul, adică TALANTUL dat spre înmulțire.

6OCdgpCaaUXNLB-AQR1fJfYVwNVeDOxnnXaGIpwqUTQ

Dumnezeu nu cere omului ceea ce nu poate face, nu cere nimănui peste măsură, ci El cere ca omul să se facă roditor după posibilitățile sale, după talanții (calitățile) pe care le-a primit.

Știu că ești un om credincios. Ce i-ai spune omului care nu crede în Veșnicie?

Nu poți înțelege ceea ce nu accepți și nu poți accepta ceea ce negi. Credința noastră este cheia siguranței mântuirii, iar credința fără fapte este moartă.

,,Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.” – Luca 18:18-27.”

Îți mulțumesc, Magdalena!