Ieromonahul Hrisostom Filipescu: ”Mulțumesc, Doamne, că Te-ai gândit să fiu și eu!”

DSCN4271

Când credeam că nu merit să primesc un astfel de dar, ieromonahul Hrisostom Filipescu, egumenul Schitului ”Sf. Maria Magdalena”, mi-a trimis răspunsurile la interviu. Vă invit să citiți acest interviu, apoi să continuați lectura pentru suflet cu cele două cărți ale părintelui ”Puține lacrimi, multă bucurie” și ”Puține cuvinte, multă iubire”.

Ce reprezintă data de 11 august 2007 pentru sfinția voastră?

Pe data de 11 august 2007 Dumnezeu mi-a sărutat sufletul într-un mod care nu poate fi nicicând uitat. Este momentul în care sufletul meu a făcut cununie cu Hristos pentru veșnicie. Monahul este cel care cu ochii zâmbește, dar cu sufletul suspină pentru durerile lumii. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi și pe toată lumea Ta!

Ce v-a îndemnat să mergeți la mănăstire?

Viața este o călătorie spre nemurire. Dintre toate stelele eu am ales doar una care îmi luminează întunericul existențial. Opțiunea mea este un act de iubire. În felul acesta am mulțumit Domnului pentru darul vieții… Așa am știut eu să mulțumesc, prin Iubire. Mănăstirea șlefuiește precum o apă colțurile ascuțite ale pietrelor interioare și le rotunjește, le face fine. Este o poveste de iubire spusă cu altfel de rostire.

DSCN7568

Care sunt lucrurile care vă bucură?

În toate lucrurile este nevoie de măsură, de dreaptă socoteală. Sunt un om al bucuriei, al zâmbetului. Mă bucură lucrurile firești, mărunte, simple. O plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți.

Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-un fel aparte. Aștern gânduri, mă joc cu rimele, sau cu versul alb. Îmi ascult glasul interior și scriu cu colțul inimii. Adeseori mă simt doar un scrib…

Care a fost cel mai important sfat primit vreodată?

Am primit multe sfaturi și primesc în continuare. Până la buza mormântului învățăm. Mă plec cu recunoștință tuturor celor care mi-au așezat un cuvânt, un gând în inimă. De la fiecare om care îmi apare pe Cale am ceva de învățat. Nimic și nimeni nu este întâmplător în viața noastră. Fiecare din noi reprezintă un dar pentru ceilalți.

Trei sfaturi dragi îmi sunt: „Cine se pregăteşte este deja!”, „Să caut mereu lumina din viața oamenilor” și „Hai să vorbim ceasuri întregi despre tăcere!”.

DSCN5906

Care credeți că este rolul nostru în lume?

Să învățăm să iubim, să iertăm, să ne bucurăm de minunea vieții. Suntem aici într-o continuă lecție și poveste de iubire. De când ne naștem pornim în căutarea iubirii. Cădem, ne ridicăm, rănim, suntem răniți, ne umflăm, ne dezumflăm. Când în sfârșit am învățat să iubim curat, Doamne ne ia la El pentru ca nimeni și nimic să nu mai murdărească acea iubire.

Iartă, iubește, binecuvântează, ești o minune! Bucură-te, suflete! Această clipă nu se mai întoarce niciodată! Viaţa pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu.

Ce importanță are Sfânta Liturghie în viața creștinului?

Liturghia este centrul vieții creștine. Axis mundi. Din potir luăm putere, har, iubire și iertare. Unindu-ne cu Hristos reușim, din darul lui Dumnezeu, să gustăm bucuria comuniunii. Avem nevoie de Liturghie, de a ne uni cu Hristos. Euharistia (mulțumirea) nu este premiul I cu coroniță pentru sfințișori, ci medicament pentru suflet și mai mult de atât. Iau „pastila”, Doamne, să vindece Hristos în mine ceea ce omul nu poate vindeca şi totodată să reuşesc să iau har şi putere în lupta cu păcatul. Cad, mă ridic.

Important este să nu dezertez, să nu divorţez de Hristos. Smerită cugetare. Hristos nu numără căderile, ci ridicările omului! Nu o să întrebe de ce am căzut, că ştie, ci de ce nu ne-am ridicat, de ce am crezut că nu ne poate ierta, iubi, îmbrăţişa?! Nu putem noi greşi cât poate Dumnezeu ierta! Dar să fie „stare de întoarcere” a fiului risipitor către Tatăl Ceresc. Unire cu Hristos Euharistic.

Ce locuri din România vă bucură și de ce?

Fiecare loc din România are specificul, farmecul și frumusețea sa. Îmi plac tradițiile românești, portul. Am chiar o ie care îmi este foarte dragă. Mă bucură locurile care au parfum românesc autentic și oamenii care nu pun privirea în pământ când spun că sunt români! Sunt zone pe care le-am vizitat și locuri în care încă nu am ajuns, dar pe care le am în suflet cu aleasă prețuire. Așa că nu o să vă indic un loc anume, ci vă spun vorba bătrânească dulce și plină de adevăr că omul sfințește locul, nu locul pe om. Fă Rai din ce ai!

DSCN7563

Ce are de învățat un frate de mănăstire?

Să nu îl cântărească pe Dumnezeu și să se păzească de judecată. Ai văzut un episod din viața unui om, nu ai văzut toată viața lui și nu știi ce se ascunde în spatele acelei „dureri”. Îngerii nu vorbesc de rău pe alți îngeri.

Cum ne putem păzi mintea de gânduri nepotrivite?

Mutând gândul, dând volumul la minimum, schimbând ritmul. Depinde, sunt fel de fel de metode, fiecare găseşte ritmul său potrivit. Ceea ce e folositor pentru cineva, poate fi povară pentru altul. Rugăciunea curăță mintea și inima.

În formările mele profesionale am învățat că sunt momente în viață când e nevoie să  lăsăm să curgă gândul fără să ne îndulcim cu el. Și fără să ne învinovățim. Sunt oameni care fac adevărate tulburări psihice pentru un mic gând de care se învinovățesc mai mult decât e nevoie. Sunt gânduri și gânduri. Tocmai de aceea e nevoie să nu lovim în noi cu bice pentru orice pornire.

Observăm și corectăm ce este de corectat, iar ce este pentru smerenie acceptăm, nu ne împotrivim voii lui Dumnezeu. Învăţăm lecţia şi mergem mai departe. Să nu bruscăm! Cum trece o barcă pe apă si eu o privesc, dar nu intru în ea, tot la fel și gândul. Eu aleg în ce barcă (gând) stau. Mintea este o apă, bărcile sunt gândurile, iar noi observatori pe mal. Fiți amabili cu gândurile! Ele trec dacă le dați pace și nu le dați valoare.

Cum se poate mântui omul în lume?

Omul este o taină, un unicat. Alergăm 24 din 24 de ore cu fel de fel de motive în spate. Pe drumul vieții se mai parchează, ne mai întoarcem la izvoare să ne adăpăm sufletele însetate. Vedeți dumneavoastră, tendința omului contemporan este de a se anestezia la tot pasul. Nu mai vrea să asculte tăcerea, nu își mai oferă momente de regăsire interioară, nu își mai ascultă glasul conștiinței. Pornește mereu ceva în fundal să uite, să nu audă strigătul interior. Adeseori are de toate și totuși nu are pace, nu are liniște. Le-a bifat pe toate și încă geme. Sufletului îi este foame și sete de Dumnezeu și omul nu aude, nu simte.

Gândul meu pe care îl așez la inima omului este de a asculta glasul interior, ce vrea Dumnezeu să îmi spună prin durerea, întâmplarea, omul acela. Apoi de a antrena mintea să vadă mereu ceea ce are, nu ceea ce îi lipsește pentru că altfel intră într-un labirint al minții de unde se rănește trăind mereu prin comparații. Fiecare este exact acolo unde trebuie să fie, are cât poate duce și îi este de folos și nimic nu este întâmplător în viața noastră! Dacă nu ne amăgim, nu ne poate dezamăgi nimic.

Omul se mântuiește în lume, la fel ca și cel din mănăstire, prin întâlniri dese cu Dumnezeu și cu omul în care se odihnește chipul lui Dumnezeu. Un părinte duhovnic care ne oferă nu numai dezlegare de păcate, ci și sfat, îndrumare, rugăciune, suport emoţional, poate reprezenta un început. Bucurând, iertând, iubind pe cel de lângă mine l-am bucurat pe Dumnezeu. Oamenii au nevoie de dovezi că sunt iubiți. Să nu ne bârfim mai mult decât ne rugăm. Nu cumva avem tot ce ne trebuie ca să fim fericiți?

 Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.

Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Doamne. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și îi învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă! Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.

Ce îi spuneți Bunului Dumnezeu atunci când vorbiți cu EL?

Îi mulțumesc pentru toate pe care le știu și nu le știu şi pentru tot ce mi se va mai îngădui să cunosc şi să bucur. Nu îi cer nimic pentru că știe El de ceea ce am nevoie, nu trebuie să-L învăț eu ce și cum. Mă las dansat pe melodia vieții. Doamne, fie voia Ta! Îți mulțumesc, Doamne, că Te-ai gândit să fiu și eu! Când privești spre Hristos se găsesc soluții în orice.

Vă mulțumesc, părinte!

Mulțumesc pentru dragoste și vă doresc multă bucurie!

23 comments on “Ieromonahul Hrisostom Filipescu: ”Mulțumesc, Doamne, că Te-ai gândit să fiu și eu!”

    • ” Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos.” superb

  1. Da ,minunate sfaturi.Omu cind cauta pacea,iubirea,increderea, speranta muta muntii….si cind dam de o lada incarcata cu cuvinte iubitoare dorim sa le furam, sa le asezam intr-un colt al inimii noastre, pt ca la orice bariera a vietii noastre sa scoatem cuvintul cheie si sa trecem mai departe spre o alta treapta a credintei noastre…

  2. Cartile sunt minunate, balsam pentru sufletul nostru. Multumesc Domnului ca mi-a dat ocazia sa descopar acest om si sa-i pot citi scrierile! Multumesc parinte pentru tot ce faceti, pentru noi pacatosii!

  3. Un om pe care îl admir și îl iubesc! Vă recomand cu drag cărțile lui: „Puține cuvinte, multă iubire” și „Puține lacrimi, multă bucurie”.
    Felicitări pentru acest interviu frumos!

  4. Cata maretie crestineasca in vorbele acestui duhovnic… adevarate perle, pentru a avea un suflet curat plin de intelepciune. Dar, vai, cata lupta intr-o lume plina de ispite, ca sa ajungem la maretia divina.

  5. L-am” descoperit ” de curand pe parintele Hrisostom Filipescu si m-am bucurat mult pentru ca am regasit multe cuvinte pline de intelepciune,iubire, bucurie duhovniceasca care imi amintesc de parintele Teofil Paraian !Este intr-adevar un balsam pentru sufletele noastre…

  6. Minunate si dumnezeiesti invataminte si adevarate lectii de viata! Pentru rugaciunile Parintelui Hrisostom, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne !

  7. Multumesc Bunului Dumnezeu ca exista asemenea rugatori tineri sa ne indrume, sa ne invete ,sa devenim adevarati crestini . Dumnezeu sa-i dea sanatate si intelepciune.

  8. Un interviu deosebit, de la un tânăr deosebit. Citind… am avut impresia că mă înalţ şi cobor pe valurile dure al vieţii cu sufletul chinuit şi plin de griji. Lectura a fost minunată. O clipă de linişte, o clipă de meditaţie, o clipă de admiraţie pentru cel intervievat. Mulţumesc şi mă bucur că ne-am intâlnit aici pe internet.

  9. De mai mult timp am „facut cunostinta” cu tanarul ieromonah Hrisostom Filipescu prin scrierile sale in care am simtit multa delicatete sufleteasca dar si o anume intelepciune mai rar intalnita la varsta dansului. Aceasta intelepciune este un adevarat dar de la Dumnezeu , caci cuvintele sale sunt ca picaturile proaspete din roua diminetii care racoresc si hranesc sufletul insetat de iubire, bunatate, bucuria vietii , blandete ..intr-un cuvant de Hristos. Bunul Dumnezeu sa-i daruiasca in continuare acest har si dragoste de aproapele , aceasta bucurie a inimii ce numai de la El vine.
    Planuiesc in curand, la vizitarea manastirilor Bucovinei si Neamtului ,sa ajung sa-l cunosc in persoana, daca Domnul asa randuieste.

  10. Poate ca sunt o persoana impresionabila..dar, ma bucur enorm de mult ca am „luat cunostinta” de existenta acestui parinte atata de bun..am multe de invatat de la el, deoarece el insusi este o carte deschisa, un izvor curat de munte..ma gandesc si la numele lui…Hrisosotm, adica Gura de Aur..el este chiar un nou gura de aur !!!

  11. Se simte că gândurile sale izvorăsc din harul Duhului Sfânt. Mi l-a recomandat cineva zilele trecute într-un moment aparent „întâmplător”, am ținut minte numele, am căutat ca să văd cum scrie, ce are interesant de spus și până acum mi-a plăcut ce-am citit. Concluzie: Să tot învățăm până la finalul vieții cum să ne „restaurăm” sufletele prin harul lui Hristos cu dragostea Sa cea sfântă. Amin.

  12. Domnul sa ne miluiasca pe toti si sa ne impodobeasca fiintele cu Lumina Sa Cea Pururea Fiitoare!
    Totusi, sunt unele detalii care imi par a nu reflecta intru totul grija pe care Domnul o are fata de sufletele ranite, care n-au avut inca sansa de a se intalni cu Lumina. Ca Dumnezeu nu are nevoie de cei mereu incruntati, noi nu credem. Fiindca noi credem, esential, ca Dumnezeu are nevoie de cineva, voios, senin sau incruntat. Noi avem nevoie de El, fie ca suntem voiosi, fie ca nu. Dumnezeu nu este o fiinta egoista, cu nevoi de un fel sau altul. Dumnezeu Este Iubire. Se daruieste.
    Apoi, greu imi este sa cred ca Dumnezeu ii ia la Sine pe cei care au dobandit desavarsita Iubire. Asta ar insemna ca in lume nu mai sunt Pastori ai turmei Sale, ca grijesc de ea numai nedesavarsiti. Tot ce-a fost bun si curat s-a dus la Domnul… Parintele Sofronie Saharov, care a acoperit in trup aproape un veac, a avut, oare, nevoie de veacul asta, fiindca nu cunoscuse Iubirea?! Eu cred ca veacul asta a avut nevoie de Sfintia Sa, iar Dumnezeu Si-a facut mila cu noi si ne-a tinut.
    Iertati-ma!

  13. Prea Cucernice Părinte Ieromonah Stareț Hrisostom Filipescu,

    11 august 2007-11 august 2017, un dceniu de bucurii spirituale și înnoire duhovnicească, un deceniu în urcușul Sfinției Voastre pe treptele monahismului.

    Fie ca Sfântul Schit pe care-l ctitoriți, acest atelier de modelare a sufletului omenesc după idealul și modelul Mântuitoruluii nostru Iisus Hristos, să-l transformați, cu ajutorul și harul lui Dumnezeu, în locul unde sălășluiesc comorile spirituale ale Ortodoxiei și într-o adevărată școală de cunoaștere și aprofundare a Sfintei Scripturi.

    Întru mulți, luminoși și spornici ani!

    Doi adevărați prieteni din Hîrlău,
    Col. Gheorghe Onofrei
    Paul Iancu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *