Poveste pentru Ionuț – piesă de teatru premiată

Poveste pentru Ionuț – piesă de teatru premiată

KingCat

Motto: * Să nu uităm de copilul din noi * 
 

PERSONAJE:

IONUŢun băieţel de 6 ani

BLĂNILĂmotanul lui Ionuţ

PRINȚESA MIGDALINA – logodnica lui Blănilă

VERIŞORUL LUI BLĂNILĂ

CEI 3 SERVITORI (PISICA 1, PISICA 2, PISICA 3)

CROITORUL PISICILĂ

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT

DULĂUL MIŞU

MAMA LUI IONUŢ  

* Piesa presupune existenţa unui decor dublu, mobil, care să  poată fi rotit cu uşurinţă. Astfel, pe o parte este camera băieţelului, iar pe cealaltă  parte este interiorul palatului lui BLĂNILĂ.  
 

ACTUL I  

Scena 1 
 

Pe scenă este amenajată camera băieţelului. IONUŢ este în pat, învelit până la gât cu pătura. Mama stă pe marginea patului şi închide cartea de poveşti. 
 

MAMA: Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi… Sfârşit. Ţi-a plăcut povestea? 

IONUŢ: Daaa, foarte frumoasă. 

MAMA: Bine, acum hai, la nani. 

IONUŢ: Hai, mami, mai citeşte-mi o poveste, te rog. 

MAMA: (sărutându-l pe frunte) Ajunge pentru seara asta, e târziu. 

IONUŢ: Încă o poveste, mami. Una mică, mică. 

MAMA: (foarte fermă) Mâine seară. Trebuie să dormi acum. Noapte bună. 

IONUŢ: (pe un ton plângăcios) Noapte bună! 
 

Mama iese din cameră, iar Ionuţ îşi aranjează mai bine pătura. Închide ochii. 
 

SCENA 2 
 Din umbră, dintr-un colţ al camerei, apare tacticos motanul BLĂNILĂ. 
 

BLĂNILĂ: Psst! Amice, ai adormit? 

IONUŢ: (ridicând capul speriat) Ce se aude? A cui e vocea? 

BLĂNILĂ: Hei, mai încet că ai să trezeşti toată casă. Sunt eu, prietenul tău, Blănilă.  

IONUŢ: Cum?? Tu vorbeşti!? 

BLĂNILĂ: Ce te miri aşa? Nu este nimic neobişnuit. M-am gândit să îţi spun o poveste. 

IONUŢ: (râzând) He, he… Ce poveste să îmi spui tu? Tu care stai toată ziua tolănit pe covor. Ai citit tu vreodată o carte de poveşti? 

BLĂNILĂ: Nu. 

IONUŢ: Păi vezi? De unde să ştii tu poveşti? 

BLĂNILĂ: Nu am spus că ştiu. Dar pot să-ţi spun povestea mea.  

IONUŢ: Ce poate să fie aşa palpitant în viaţa unui motan de apartament? 

BLĂNILĂ: (supărat) Eşti un puşti răsfăţat. Trebuia să ma aştept la aşa ceva. 
 

IONUŢ sare din pat să-l împace pe BLĂNILĂ. 
 

IONUŢ: Iartă-mă, Blănilă, nu am vrut să fiu răutăcios. Poţi să îmi spui povestea ta. 

BLĂNILĂ: Acum, nu mai vreau eu. Uite aşa….  
 

BLĂNILĂ se uită şiret pe sub gene. 
 

BLĂNILĂ: Mai roagă-mă o dată. 

IONUŢ: Te mai rog o dată. 

BLĂNILĂ: (cu pieptul înainte)Ei, bine… dacă mă rogi aşa mult… am să-ţi spun. Dragă Ionuţ, în primul rând ar trebui să ştii că eu nu sunt orice fel de motan. Sunt un motan rege. 

IONUŢ: Un motan rege? Cum aşa?  

BLĂNILĂ: Da, da, acesta este purul adevăr.  

IONUŢ: (confuz) Ştiu că părinţii mei te-au găsit într-o zi ploioasă, pe stradă. Erai ud tot când te-au adus.  

BLĂNILĂ: Off! Printr-o nefericită întâmplare, părinţii tăi m-au luat şi m-au adus în acest apartament. Eram tare istovit şi n-am mai putut să mă împotrivesc. Doar că eu conduc un regat pisicesc şi cred că supuşii mei mă caută şi acum. 

IONUŢ: Wow…  

BLĂNILĂ: Off, nefericitul de mine. Toată viaţa mi-am petrecut-o într-un palat plin cu servitori. Când bătrânul meu tată a hotarât să mă lase pe mine rege, în locul lui, m-am logodit cu iubita mea, Prinţesa Migdalina. Este cea mai frumoasă pisicuţă din întreg regatul. Într-o zi, Migdalina mi-a cerut să îi aduc un şoricel de soi. E o delicatesă mustăcioasă, care se găseşte doar într-o anumită parte a oraşului. Aşa că am fost nevoit să părăsesc palatul, pentru a-i satisface acest capriciu. 

IONUŢ: Ha, ha. Eşti îndrăgostit, Blănilă. 

BLĂNILĂ: Da, de cea mai frumoasă pisicuţă din întreg regatul. Ah, ce privire galeşă, ce picioruşe, ce frumuseţe de pisică. Doar că nu ştiu dacă am să o mai văd vreodată… 

IONUŢ: Îmi pare rău Blănilă, aş vrea să pot să te ajut. 

BLĂNILĂ: (şiret) Chiar mă poţi ajuta, dacă vrei. Iar eu în schimbul acestui favor, îţi voi oferi o aventură pe cinste şi şansa de a trăi o noapte de poveste. 
 

BLĂNILĂ întinde lăbuţa. 
 

BLĂNILĂ: Bate laba! 
 

IONUŢ bate palma cu el. 
 

IONUŢ: Dar cu ce să te ajut? 

BLĂNILĂ: (pe un ton scăzut) Ajută-mă să evadez. 
 

IONUŢ intră în panică. 
 

IONUŢ: Vrei să pleci de la noi!?

  

IONUŢ îl îmbrăţişează. 
 

IONUŢ: Blănilăăă, ce mă fac eu fără tine? 
 

BLĂNILĂ îl îndepărtează pe IONUŢ, jenat de reacţia lui şi îşi şterge blăniţa cu labele. 
 

BLĂNILĂ: Fii bărbat, Ionuţ! Aici sunt în joc treburi importante. E vorba de regatul meu, de viaţa mea, de dragostea mea pentru Prinţesa Migdalina, nu de moftul unui băieţel. O să găseşti tu un alt motan, un motan obişnuit, pe care să îl tragi de coadă şi de urechi. Uite, dacă mă ajuţi, îţi promit că îţi voi arăta regatul meu. Nici un om nu a mai avut privilegiul ăsta. 

IONUŢ: Hmm…. Chiar aşa, cum de nu se ştie de regatul tău? Eu nu am auzit nimic şi cred că nici mami nu ştie. 

BLĂNILĂ: Pentru că este ascuns de ochii oamenilor. Ei nu pot vedea regatul pentru că răutatea îi împiedică. După cum nici nu ne pot auzi. Doar cei cu sufletul bun şi frumos, un copilaș aşa ca tine, ne pot auzi. 

IONUŢ: (îmbufnat) Eu nu mai sunt un copilaş. 

BLĂNILĂ: Sigur că nu mai eşti. Tu eşti un voinic cu suflet de copil, de aceea îţi cer ajutorul. 

IONUŢ: Bine, Blănilă. Fericirea ta este mai importantă pentru mine, mi-ai fost tovarăş de joacă şi, dacă asta ţi-e dorinţa, te voi ajuta. Dar cum de nu ai spus nimic până acum? Eşti de un an în casa noastră. 

BLĂNILĂ: Nu ştiam dacă pot avea încredere în tine. Dar într-un an ai devenit prietenul meu, iar acum ştiu că mă vei putea ajuta. 

IONUŢ: (mândru) Da, te voi ajuta. 

BLĂNILĂ:. Ştiam eu că îmi eşti amic. Să mergem, atunci. E un drum lung, iar tu trebuie să te întorci până în zori. Să nu îţi observe părinţii lipsa. 
 

IONUŢ şi BLĂNILĂ se îndreaptă spre uşă. IONUŢ se întoarce să ia un ceas. 
 

IONUŢ: Stai, să iau şi ceasul cu mine…. Are şi busolă… Să nu mă rătăcesc la întoarcere. 
 

SCENA 3 
 

La această  scenă, camera băiatului este acoperită  cu un decor-paravan din carton, pe care sunt desenaţi mulţi copaci.  Pe scenă mai sunt două  felinare, un boschet şi o băncuţă. IONUŢ se aşază istovit pe băncuţă. (Doi maşinişti îmbrăcaţi în negru pot monta foarte repede decorul.) 
 

IONUŢ: Uff! Am obosit. Hai, vino lângă mine, Blănilă, să ne odihnim puţin. 

BLĂNILĂ: Nu e timp de pierdut. Hai să mergem, Ionuţ. 

IONUŢ: Mă dor picioarele, Blănilă. Stăm puţin aici şi mergem. 
 

SCENA 4  

Din boschet se aude un lătrat. Apoi apare un dulău morocănos. 
 

DULĂUL: Hau, hau! Cine îmi tulbură somnul?  
 

IONUŢ se sperie si se ridică de pe bancă, BLĂNILĂ devine agresiv. 
 

BLĂNILĂ: (ameninţător) Mrrr…. 
 

DULĂUL cască plictisit. 
 

DULĂUL: Ia te uită, un băieţel şi un motan. 

IONUŢ: Ne scuzaţi, domnule Dulău. Ştiţi noi avem treburi importante de rezolvat în noaptea asta şi ne-am permis să ne aşezăm pe acesta băncuţă, să ne mai odihnim. Mergem de câteva ore, fără întrerupere. 

DULĂUL: Serios? Şi ce treburi aşa importante aveţi, dacă nu sunt prea indiscret? Hai, povestiţi-mi, dacă tot m-aţi trezit din somn. 

BLĂNILĂ: (foarte arogant) Fără supărare, amice, dar nu te priveşte pe tine.  

DULĂUL: Hau, ce de fiţe pe motanul ăsta. Zici că cine ştie de ce viţă nobilă este. 

IONUŢ: Chiar este. Ne grăbim să ajungem în regatul lui. 
 

Blănilă  pufneşte şi întoarce spatele dulăului. 
 

BLĂNILĂ: (arogant) Chiar sunt de viţă nobilă. Dar un dulău de stradă ca tine nu poate să recunoască un motan de soi ca mine. 

DULĂUL: (ameninţător) Hei! Nu mă provoca, vezi că acum te înhaţ. Uiţi că eşti pe teritoriul meu?  

IONUŢ: (intervine între cei doi) Nuu, nuu, domnule Dulău. Nu vrem să vă supărăm. Doar că amicul meu, este la fel de obosit ca şi mine. Vă rog să ne iertaţi, dacă v-am jignit. 

DULĂUL: Cu tine nu am nimic puştiule, chiar îmi placi. Pe motanul ăsta arogant l-aş învârti puţin de coadă, să-i mai iasă fumurile…. princiare. 

IONUŢ: Mă gândeam că poate aveți bunăvoinţa să ne ajutaţi.  

DULĂUL: Dar aveţi tupeu, nu glumă… 

IONUŢ: Îmi păreţi un dulău bun şi v-aş rămâne recunoscător.  

DULĂUL: (curios) Ham! Recunoscător? 

IONUŢ: (serios) Da. Dacă o să ne ajutaţi, eu vă promit că de acum înainte nu o să vă mai lipsească mâncarea, domnule Dulău. 

DULĂUL: (interesat) Hau… E tentantă oferta ta. Şi cum aş putea să te ajut?  

IONUŢ: Suntem foarte obosiţi, iar dvs sunteţi un dulău mare şi puternic. Ne-aţi putea duce pe spate până la regatul lui? 

DULĂUL: Hau, eşti îndrăzneţ, puştiule. Apropo, spune-mi Mişu. Cred că mămica ta e tare mândră că are un băiat aşa deştept şi convingător. 

IONUŢ: (flatat) Oh, mulţumesc. 
 

DULĂUL devine nervos şi îl indică pe BLĂNILĂ. 
 

DULĂUL: Dar eu pe motanul ăsta arogant nu îl duc în spate. Pe tine, da. 

BLĂNILĂ: (arogant) Hmm, nici nu am nevoie. Eu sunt un motan voinic. Şi de viţă nobilă, pe deasupra. Motanii din neamul nostru sunt foarte rezistenţi şi curajoşi. 

DULĂUL: (plictisit) Mda… Lăudăroşi poate… 

BLĂNILĂ: Poftim? 

DULĂUL: Ham. Nimic, nimic…. 

IONUŢ: Oh, vă rog să nu vă mai certaţi… 

DULĂUL: Să mă cert? He, he … eşti simpatic foc, puştiule. Păi dacă mă puneam la mintea motanului asta, rămânea fără blana aia princiară până acum. 

BLĂNILĂ: (fandosit) Miauu, ce limbaj de stradă… Mă dor urechile… 

DULĂUL: Pe mine ochii, de la atâta pisiceală. Îmi cunosc şi eu interesul şi nu vreau să pierd afacerea încheiată cu băiatul asta, că altfel… te învăţam eu minte.  

BLĂNILĂ: Miorlau, ce-am ajuns…  să vorbesc cu dulăii de pe stradă. Miorlau. 

DULĂUL: Hai, puştiule, urcă pe spatele meu. Şi să mergem, până nu mă răzgândesc. 

IONUŢ: Sigur, sigur, domnule Dulău. Aaa… Mişu. 
 

IONUŢ încalecă pe DULĂUL Mişu.  
 

ACTUL II 
 

SCENA 1 
 

Nota – Se roteşte decorul.

Un interior opulent de palat. BLĂNILĂ intră primul, istovit, abia mai respirând, urmat de IONUŢ, călare pe Dulău. 
 

DULĂUL: Hau, ia te uită în ce bogăţie ce lăfăie motanul ăsta! 

BLĂNILĂ: Miauu. Dulăule, acum eşti pe teritorul meu. Aşa că ai grijă cum vorbeşti. 

DULĂUL: (ameninţător) Ham! Deja tremur de frică! 

IONUŢ: Nu, vă rog, eu vă propun să deveniţi prieteni. 
 

BLĂNILĂ pufneşte. 
 

BLĂNILĂ: Prieten cu Dulăul asta de stradă? Glumeşti, Ionuţ. 

DULĂUL: (revoltat) Oi fi eu dulău de stradă, dar am mai mult suflet decât voi aştia care trăiţi în puf! Fraţii tăi mor de foame, iar tu ai un palat plin cu cine ştie ce bunătăţi. 

BLĂNILĂ: (indiferent) Aşa este lumea asta făcută. Unii au, unii nu au. Nu este vina nimănui. 

DULĂUL: Sigur, sigur… probabil gândul asta te face să dormi liniştit în puf, în timp ce alţii visează la o coajă de pâine. 
 

DULĂUL se întristează. 
 

DULĂUL: Odată, mi-a fost aşa milă de un pui de pisică, încât i-am lăsat bucata mea de pâine. 

BLĂNILĂ: Ei, bravo! Nu credeam că un dulău poate să fie aşa generos faţă de o pisică. Pentru asta o să mă prefac că nu am auzit comentariile răutăcioase de până acum şi vei primi din partea mea o friptură. 

DULĂUL: (mândru) Nu am eu nevoie de mila unui motan. 

BLĂNILĂ: (indiferent) Miauu. Cum doreşti… 
 

Pe un perete sunt câteva trofee, capete mari de şobolani. IONUŢ le priveşte curios. 
 

IONUŢ: Ia te uită… aştia sunt şobolani? 

BLĂNILĂ: (mândru) Miorlau… sunt vânaţi de mine, da… 

IONUŢ: (uimit) Vai, dar sunt uriaşi… cum ai putut? 

BLĂNILĂ: Ei, noi suntem vânători înnăscuţi. Şi, pe urmă, avem şi noi secretele noastre pe care le transmitem din tată în fiu. 
 

SCENA 2 
 

Pe scările interioare ale palatului, coboară  grăbite 3 Pisici, care încep să  facă plecăciuni. 
 

CORUL DE PISICI: Să trăiţi, Măria Ta! 

PISICA 2: (făcând încă o plecăciune) Miorlauu, ce bucurie! Măria Ta, v-aţi întors. Eram sigur că o să reveniţi, chiar dacă gurile rele nu vă mai dădeau şanse… Miau.

BLĂNILĂ: Cum? Ce guri rele? Cine a îndrăznit să se îndoiască? 

PISICA 1: (foarte linguşitoare) Miorlau, Măria Ta. Au fost mulţi care au spus că nu vă mai întoarceți, că sunteți mort. (cu mâna la gură) Miau! Dar nu noi. 

CORUL DE PISICI: Noi nuuu. 

PISICA 1: Mereu am spus că o să vă întoarceţi. Şi mereu am susţinut că Verişorul dvs nu este potrivit pentru tron. 

BLĂNILĂ: (iritat) Despre ce vorbiţi voi acolo?  

DULĂUL: (căscând) Ionuţ, pe mine mă găseşti afară. Nu suport toată fandoseala asta pisicească. 
 

DULĂUL părăseşte scena. 
 

PISICA 3: Miorlau, Măria Ta. De când aţi plecat, Verişorul dvs a încercat să convingă toată suflarea pisicească să-l aleagă rege.  

BLĂNILĂ: (nervos) Trădătorul! Am eu ac de blana lui! 

PISICA 1: Nici nu ştiţi, Mărite, cât am pătimit noi, servitorii fideli, în acest timp. Miauu.

CORUL DE PISICI: Miauuu! Cât am pătimit noi… 

BLĂNILĂ: (emoţionat) Slujitorii mei fideli… Vă mulţumesc pentru devotamentul vostru. Ce ştiţi de Prinţesa Migdalina? 

PISICA 2: Miau. S-a închis în iatacul ei şi a plâns zi şi noapte. Tare ne mai facem griji pentru sănătatea ei.  

BLĂNILĂ: Oh, sărmana mea prinţesă. Trebuie să o vad cât mai repede. 

PISICA 3: Miorlau, Măria Ta, lăsaţi-ne timp să o pregătim. Nu ne-ar ierta dacă v-am lăsa să mergeţi acum la ea, să o vedeţi cu ochii în lacrimi. 

BLĂNILĂ: Oh, felinele astea… Bine, bine.  Până atunci, să vină croitorul Pisicilă. 
 

PISICA 1 întoarce capul către PISICA 2. 
 

PISICA 1: (tare) Să vină croitorul Pisicilă!!! 
 

PISICA 2 întoarce capul spre PISICA 3. 
 

PISICA 2: (tare) Să vină croitorul Pisicilă!!! 
 

PISICA 3 întoarce capul spre decor. 
 

PISICA 3: (tare) Pisicilăăăă!!! Te cheamă Regele! Miauuuu! 
 

SCENA 3 
 

În scenă intră croitorul PISICILĂ, împleticindu-se în haine. Hainele sunt foarte lungi şi largi, cu un centimetru înfăşurat în jurul gâtului. Cele 3 Pisici părăsesc scena. 
 

PISICILĂ: Miau. Măria Ta, v-aţi întors! Îmi ajunsese mie un zvon pisicesc pe la urechi. 

BLĂNILĂ: Pisicilă, ce e cu tine îmbrăcat aşa? 

PISICILĂ: Este ultimul trend, Măria Ta. Dacă doriţi vă fac un costum aşa. 

BLĂNILĂ: Nu, mulţumesc. Te rog să îmi faci un costum clasic, pe măsura mea. Dar mai întâi să iei măsurile bunului meu amic, Ionuţ. Doresc un costum deosebit pentru acest tânăr deosebit. 

PISICILĂ: Miorlau, aţi adus un om în palat, Măria Ta. (cu mâinile la cap) Miau, Miau, suntem descoperiţi! Va afla o lume întreagă secretul nostru. 

BLĂNILĂ: Ssst! Tăcere, netotule! Cum îţi permiţi? Am încredere deplină în amicul meu, Ionuţ. Hai, la treabă! 
 

PISICILĂ se apropie de IONUŢ, îl miroase, apoi începe să îi ia măsurile. 
 

PISICILĂ: (bombănind pentru sine) Miau, ce am ajuns… Eu marele croitor să iau măsurile unui pui de om…. 

BLĂNILĂ: Ai spus ceva, Pisicilă? 

PISICILĂ: Nimic, Măria Ta. Mioralu. Sunt onorat să iau măsurile distinsului nostru oaspete. Miorlau. 

BLĂNILĂ: Aşa, aşa…. Ionuţ este oaspetele meu şi vreau să fie tratat regeşte. 

PISICILĂ: Sigur că da. Am organizat şi o prezentare de modă, să vedeţi ce se poartă anul acesta.  
 

PISICILĂ pocneşte din degete. 
 

PISICILĂ: Intraţi, vă rog! 
 

SCENA 4 
 

PISICA 1 îşi face apariţia costumată foarte caraghios. Poartă o pălărie mare care o împiedică să vadă (pălaria are ataşat un şoricel împăiat pe ea) şi un fular din blăniţă gri, înfăşurat în jurul gâtului. Pisica se straduieşte sa defileze ca un top-model, dar se cam împiedică. 
 

PISICILĂ: După cum puteţi observa, această pisică poartă un fular din blăniţă de şoarece imperial. Pălăria este foarte la modă anul acesta, iar şoricelul împăiat este un accesoriu deosebit de important. Pisica care va purta acest tip de pălărie transmite un mesaj foarte clar. 

BLĂNILĂ: (nedumerit) Ce mesaj? 

PISICILĂ: Arată lumii că este un vânător prin excelenţă, un cuceritor… 

BLĂNILĂ: (încântat)Miauuu.. Ei, bravo! Asta îmi place! 

PISICILĂ: (pe un ton important) Următorul model! 
 

PISICA 2 apare înveşmântată cu o bluză verde foarte mulată şi nişte pantaloni la fel de mulaţi. Iar pe cap are un fes croşetat, pe care sunt ataşate pene multicolore. 
 

PISICILĂ: Acesta este un model elegant pentru cei care au un stil bine definit. Priviţi! 
 

PISICA 2 defilează prin faţa lor. 
 

BLĂNILĂ: Măi, Pisicilă, eu observ că în lipsa mea nu prea ai fost ocupat, şi ţi-ai cam lăsat imaginaţia liberă… 

PISICILĂ: Miau! Cum aşa, Măria Ta? 

BLĂNILĂ: Cine crezi tu că va purta costumaţia asta… caraghioasă? 

PISICILĂ: (supărat) Vai, mă jigniţi, Măria Ta. Miau, miau! Vă informez că deja am primit sute de comenzi din tot regatul. 

BLĂNILĂ: Aoleu… şi o să-mi văd supuşii costumaţi aşa? 
 

PISICILĂ se întoarce spre sală. 
 

PISICILĂ: (fandosit) Miau…. pe cine vreau eu să învăţ să aprecieze arta. Trebuie să ai un simţ fin pentru asta. 

BLĂNILĂ: Ce spui acolo, Pisicilă? 

PISICILĂ: Spuneam că, în general, gusturile nu se discută, Măria Ta. 

BLĂNILĂ: E adevărat. 
 

PISICILĂ îşi reia poziţia de prezentator. 
 

PISICILĂ: Şi ultimul model…  
 

PISICA 3 întârzie să apară. PISICILĂ rămâne în aşteptare, BLĂNILĂ se uită la el.  
 

PISICILĂ: (nervos) Să intre ultimul model! 
 

PISICILĂ bate din palme. 
 

Pe scenă  intră PISICA 3, încălţată cu o pereche de pantofi cu toc cui. Merge foarte încordată şi este preocupată să îşi menţină echilibrul. În partea de sus are un corset roz cu multe fundiţe, iar în partea de jos o pereche de  pantaloni bufanţi. 
 

PISICA 3: Miorlau!!! Ce chin… preferam să fiu doar slujitor, nu model. 

BLĂNILĂ: (pufnind în râs) Ha, ha.. Ia uitaţi-vă cât este de caraghioasă pisica asta. Ha, ha! 

IONUŢ: (amuzat) Ha, ha! Se pare că în lipsa regelui, croitorul a chinuit servitorii şi i-a transformat în manechine. 
 

PISICILĂ se întoarce spre IONUŢ. 
 

PISICILĂ: Pardon! Eu nu sunt croitor, ci designer vestimentar. 
 

PISICILĂ duce mâna la cap. 
 

PISICILĂ: Miauu, ce profani! Pe cine vreau eu să învăţ? Pe cine!? 

BLĂNILĂ: (ironic, catre Pisici) Ei… v-a făcut Pisicilă şi top-modele. 

CORUL DE PISICI: Miorlau… Nu vă sunt pe plac modelele, Măria Ta? 

BLĂNILĂ: (amuzat) Ooo… sunt senzaţionale! Pisicilă, ai fost genial. Nici dacă îmi propuneam să ofer un spectacol amicului meu, Ionuţ, nu cred că mi-ar fi ieşit aşa de bine. 

PISICILĂ: (afectat) Miauu, ce tont sunt! Ce tont! Am pretenţia să îmi fie apreciată arta. Aceasta este drama oricărui artist ce pune suflet în creaţia sa şi nu găseşte apreciere. Geniile nu au fost niciodată înţelese… 
 

BLĂNILĂ şi IONUŢ se amuză copios. Personajele părăsesc scena în lamentările lui PISICILĂ.  
 

ACTUL III  

SCENA 1 
 

Pe scenă este o masă aranjată. În scenă se află cele 3 Pisici, care pun pe masă tăvi cu fripturi, pahare, sfeşnice cu lumânări. IONUŢ şi BLĂNILĂ intră în scenă îmbăcaţi la costum. (Masa poate fi adusă pe scenă foarte repede de doi maşinişti îmbrăcaţi în negru.) 
 

BLĂNILĂ: (către IONUŢ) Te rog, te rog, ia loc, prietene. Pofteşte. Această masă este dată în cinstea ta. 
 

IONUŢ se aşază la masă. Cele 3 Pisici vin repede lângă el. 
 

PISICA 1: Miauuu! Cu ce să îl servim pe distinsul nostru oaspete? 

PISICA 2: Miau. Doriţi un şoricel la rotisor? 

PISICA 3: Sau poate o conservă cu peşte. 
 

IONUŢ se strâmbă, dar este politicos. 
 

IONUŢ: Nu, mulţumesc. Dacă se poate, un pahar cu lapte. 

BLĂNILĂ: Sigur, sigur. Aduceţi un butoi cu lapte pentru oaspetele nostru. Să vadă generozitatea pisicească. 

CORUL DE PISICI: Imediat, Măria Ta! 
 

Pisicile ies din scena, făcând plecăciuni.  
 

SCENA 2 
 

În scenă intră VERIŞORUL lui BLĂNILĂ – un motan cu burtică şi cu mustăţile răsucite, ce ţine un trabuc în colţul gurii. 
 

VERIŞORUL: Ia te uită, ia te uită… lume nouă. Ei, vere, ţi-ai mai adus aminte şi de regat?  

BLĂNILĂ: Vere, vere… ce-mi auziră urechile! Te grăbeşti să îmi iei locul?  

VERIŞORUL: Cum, vere? Pisicile astea miaună mult şi prost. Pentru binele regatului m-am oferit, dar acum că te-ai întors… Miauuu.  Sunt deosebit de uşurat că nu mai trebuie să conduc eu un regat pisicesc. Era prea obositor şi nu aş mai fi avut timp să mă distrez. 

BLĂNILĂ: Da, m-am întors şi nu voi mai părăsi regatul. Îmi place mie să vânez, dar e un sport prea periculos în ziua de azi.  

VERIŞORUL: (răsucindu-şi mustaţa) Miau. Eu nu am mers niciodată să vânez. Doar de asta avem servitori. De ce să îmi risc eu blana preţioasă? 

BLĂNILĂ: Prudent, ca întotdeauna. Dar gloria unei pisici stă în vitejia ei. Unde este fala ta de vânător? 

VERIŞORUL: Ei, vere, eu vânez pisicuţe, nu şoricei. Dacă ai bani, nu mai trebuie să dovedeşti că eşti un bun vânător… vânează alţii pentru tine. 

BLĂNILĂ: Da, asta cam aşa este. 

VERIŞORUL: Hmm… şi, mă rog, puştiul ăsta cine este? 

BLĂNILĂ: Ooo, vă rog să mă scuzaţi, nu am făcut prezentările. Dragă vere, acest băiat se numeşte Ionuţ şi îmi este bun prieten. 

VERIŞORUL: Serios? Mda… Încântat.  

IONUŢ: De asemenea. Mă bucur să vă cunosc. 

VERIŞORUL: Şi în ce împrejurări aţi devenit buni prieteni, dacă îmi este permis să întreb… 

BLĂNILĂ: Eh, poveste lungă vere… Pe scurt, timp de un an de zile am locuit în casa lui Ionuţ. 

VERIŞORUL: Interesant… 

BLĂNILĂ: Da, lui îi datorez faptul că sunt aici. 

VERIŞORUL: (viclean) I-auzi… Aşa care va să zică. Ne bucurăm, dragă Ionuţ, că ne-ai adus regele înapoi. Sper să te simţi bine în compania noastră. 

BLĂNILĂ: Da, da… de asta mă voi ocupa eu.  

VERIŞORUL: Eu trebuie să plec. Am o programare la masaj. E o pisicuţă nouă în regat, venită tocmai de la Paris, iar diseară mă văd cu ea.  

BLĂNILĂ: Mergi şi distrează-te, vere. 

VERIŞORUL: părăseşte tacticos scena. 

BLĂNILĂ: Mare crai… 
 

SCENA 3 
 

În scenă intră cele 3 Pisici, împingând din greu un butoi. Doua dintre ele se prăbuşesc istovite. 
 

PISICA 2: (respirând greu) Măria Ta, am adus butoiul cu lapte. 

BLĂNILĂ: Bravo, motanii mei voinici! Bravo! 

CORUL DE PISICI: (cu plecăciuni) Distinsul oaspete mai doreşte ceva? 

IONUŢ: Nu, mulţumesc. 
 

BLĂNILĂ pocneşte din degete. 
 

BLĂNILĂ: Muzică! Vreau cântecul despre vitejia pisicească 
 

PISICA 3 ia o mandolină dintr-un colţ şi începe să cânte. 
 

PISICA 3:

Odată  am vânat un şoricel, 
Era un şoricel cât un viţel, 
Şi altă dată am speriat un câine, 
Miorlau! De îl prindeam, îl întindeam pe pâine!! 
 

SCENA 4 
 

Pe scări îşi face apariţia frumoasa prinţesă  MIGDALINA. Toate pisicile, împreună cu BLĂNILĂ, rămân cu gurile căscate, privind la frumuseţea ei. 
 

CORUL DE PISICI: Vaaai, cât este de frumoasă… 

BLĂNILĂ: (ridicând braţele) Iubita mea, Migdalina…  

MIGDALINA: (dulce) Iubitul meu, te-ai întors. 
 

Aleargă  unul spre celălalt şi se îmbrăţişează.  
 

PISICA 1: Miauuu, dragostea asta… 

PISICA 2: (scoate o batistă şi îşi şterge o lacrimă). 

PISICA 2: Miau, ce moment emoţionant! Miauuu. 

PISICA 3: (plină de admirație) Ce frumos le stă împreună! 

CORUL DE PISICI: Phu, phu, phu.. Să nu vă fie de deochi! 

PISICA 2: Să ne trăiţi mulţi ani fericiţi!  
 

BLĂNILĂ o ia de mana pe MIGDALINA. 
 

BLĂNILĂ: Draga mea, vreau să ţi-l prezint pe bunul meu prieten, Ionuţ. Datorită lui am reuşit să mă întorc. 

MIGDALINA: Mioralu, îţi mulţumesc din suflet, dragă Ionuţ. Dacă nu se întorcea, muream de supărare. 

IONUŢ: Cu multă plăcere, prinţesă. Prietenul meu nu a exagerat cu nimic când mi-a vorbit de frumuseţea ta. Eşti cu adevărat cea mai frumoasă pisicuţă pe care eu am văzut-o vreodată. 

MIGDALINA: Eşti un băiat foarte gentil. Şi ai o inimă de aur. 
 

MIGDALINA se apropie de IONUŢ şi îl sărută pe obraz. 

MIGDALINA: Vei avea mare succes la fete. Miau!
 

IONUŢ se ruşinează. 
 

BLĂNILĂ: Ei, deja are. Este o fetiţă din vecini care vine să se joace cu el. L-am urmărit eu pe ştrengar cum îi zâmbeşte şi ea roşeşte toată. 

IONUŢ: (indignat) Ha! Şi eu care credeam că dormi… Când colo, tu mă spionai pe după perdele. 

BLĂNILĂ: He, he… Ionuţ, trebuie să-ţi spun un secret pisicesc. Să nu mai crezi niciodată că o pisică, care stă cu ochii închişi, doarme. Şi pe urmă, curiozitatea noastră este recunoascută în lumea întreagă, nu puteam să dorm şi să nu urmăresc ce se întâmplă între tine şi fetiţa din vecini. 

IONUŢ: Şmecher mare. Ce să mai zic.. 

MIGDALINA: Miauu, aşa este iubitul meu, acesta este unul dintre motivele pentru care îl iubesc. Nu este altul pe lume mai ager. 
 

BLĂNILĂ o îmbrăţişează pe MIGDALINA. 
 

BLĂNILĂ: Miauuu! Migdalina mea frumoasă. Ce dor mi-a fost să te să te aud spunându-mi că mă iubeşti. 

MIGDALINA: (dulce) Miau! Iubitul meu, mi-a fost teama că m-ai uitat, că poate ai găsit o altă pisicuţă şi nu mai vrei să te întorci 

BLĂNILĂ: Cum să o uit eu pe cea mai dulce pisicuţă din întreg regatul? În fiecare zi m-am gândit la tine. Uite… 
 

BLĂNILĂ scoate din buzunar un buton auriu. 
 

BLĂNILĂ: Am un cadou pentru tine. 

MIGDALINA: (entuziasmată) Un cadou? Ce drăguţ! 
 

MIGDALINA ia cadoul şi îl priveşte încurcată. 
 

MIGDALINA: Dar ce este? 

IONUŢ: (către sală) Butonul de la cămaşa tatii. 

BLĂNILĂ: Este un lucru din lumea omenilor. Am luat un suvenir pentru tine. 

MIGDALINA: Miau. Ce frumos. Muuulţumesc. 
 

MIGDALINA îl sărută pe BLĂNILĂ. 
 

MIGDALINA: Miau! Aş vrea să îi ofer prietenului tău un trandafir minunat din grădina mea. 

BLĂNILĂ: Aaaa, Ionuţ, am uitat să-ţi spun… Prinţesa Migdalina are o grădină imensă cu trandafiri de toate soiurile… te pierzi în ea. 

IONUŢ: O grădină imensă cu trandafiri? Trebuie să fie foarte frumoasă…. 

BLĂNILĂ: Haideţi să admirăm grădina. Mi-a fost dor să mă plimb prin ea, deşi, in comparatie cu toate florile din grădină, tu, prinţesă Migdalina eşti cea mai frumoasă floare. 

MIGDALINA: (roşind şi ducând mâna la obraji) Miorlau, nu exagera… 
 

IONUŢ, MIGDALINA şi BLĂNILĂ părăsesc scena. IONUŢ îşi uită ceasul pe masă. 
 

SCENA 5 
 

În scenă intră VERIŞORUL lui BLĂNILĂ, însoţit de PISICA 1. 
 

VERIŞORUL: Să nu spui şi celorlalte pisici de planul nostru. 

PISICA 1: Miorlau, Măria Ta, nici vorbă. 

VERIŞORUL: Aşa, aşa… 

PISICA 1: Şi eu vreau să deveniţi rege în locul verişorului dvs. 
 

IONUŢ se întoarce în scenă după ceasul uitat pe masă şi îi surprinde pe cei doi discutând în şoaptă. Intrigat, IONUŢ se acunde în umbră şi ascultă. 
 

VERIŞORUL: (privind în jur) Ssst! Mai încet. Nu mai spune asta, să nu ne audă cineva. Uneori pereţii au urechi. 

PISICA 1: He, he… Mie îmi spuneţi? Câte secrete am aflat eu ţinând urechea la perete… 

VERIŞORUL: (trăgându-i una după ceafă) Lasă asta! Puţină atenţie, să îţi explic cum stă treaba. 

PISICA 1: Miau. Da, Măria Ta. 

VERIŞORUL: (întinzîndu-i o punguţă) Uite aici o punguţă. Tot ce trebuie să faci este să îi torni acest praf de dormit în pahar.  

PISICA 1: Miorlau… Aşa o să fac. 

VERIŞORUL: Mare grijă, să nu te vadă cineva. 

PISICA 1: Torn toată punguţa în pahar? 

VERIŞORUL: Ssst! Nu, neghiobule. O să-l omori. 

PISICA 1: (confuza) Păi şi? Nu asta vrem? 

VERIŞORUL: Miauu, nu în palat. Când el va pica într-un somn adânc şi va fi dus în iatac, noi vom intra pe furiş, îl vom lua şi-l vom arunca în râu. Toată lumea o să creadă că a fost un accident. 

PISICA 1: Miorlau… Deştept mai sunteţi, Măria Ta. Şi frumos, şi aveţi aşa o prestanţă… O să fiţi un rege minunat! Miauuu.

VERIŞORUL: Hai, lasă pisiceala! Nu uita, vei turna jumătate din praful de dormit, restul să-l păstrezi în punguţă pentru alte acţiuni. Nu se ştie niciodată când vom mai avea nevoie. 

PISICA 1: (grăbindu-se) Miau, da, aşa este, dar să nu mă uitaţi când o să ajungeţi rege. 

VERIŞORUL: Sigur, vei deveni consilerul meu. Tu eşti omul meu de încredere.  

PISICA 1: Da, da. Miauuu!  

VERIŞORUL: Mă bazez pe tine. Succes! 

PISICA 1: Miau! Nicio grijă! 
 

VERIŞORUL părăseşte scena, PISICA 1 rămâne în mijlocul ei şi visează. 
 

PISICA 1: Ah, consilier… Să mă adore toate pisicuţele din regat. Să dorm în aşternuturi de mătase şi să mă hrănesc numai cu delicatese. N-o să fie rău deloc…. 
 

SCENA 6 
 

Se aude un gong. În scena intră PISICA 2 si PISICA 3. 
 

PISICA 2: (către PISICA 1) Uff… ce faci aici? Te-am căutat peste tot. 

PISICA 3: Trebuie să-l chemăm pe Rege. Re-pe-de! 

PISICA 1: Dar ce se întâmplă? 

PISICA 2 PISICA 3: (în cor) Bătrânul Înţelept e aici! 

Cele 3 Pisici părăsesc repede scena. 
 

SCENA 7 
 

IONUŢ iese din cotlonul in care a stat ascuns. Se apropie de masă şi işi ia ceasul cu busolă. Apoi se plimba prin scenă, gândind cu voce tare. 
 

IONUŢ: Ce noroc că mi-am uitat ceasul aici! Ah, câţi trădători are prietenul meu lângă el. Trebuie să îl avertizez pe Blănilă! 
 

IONUŢ iese repede din scenă, să-l caute pe BLĂNILĂ.  
 

ACTUL IV  

SCENA 1 
 

În scenă intră iute BLĂNILĂ, însoţit de Prinţesa MIGDALINA şi de cele 3 Pisici. 
 

BLĂNILĂ: Bătrânul înţelept, ziceţi? Să poftească, să poftească! 

MIGDALINA: (emoţionată) Miau, ce onoare! Miau.
 

În scenă intră BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT, un motan bătrân, cu un baston gros. Cele 3 Pisici fac plecăciuni până la pământ. 
 

BLĂNILĂ: (către Pisici) Aduceţi jilţul! Hai, mai repede! 
 

Cele 3 Pisici aleargă împleticindu-se şi aduc în mijlocul scenei un jilţ, apoi se îndepărtează făcând plecăciuni. 
 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: (aşzându-se greoi în jilţ) Bun găsit, dragii mei. 

BLĂNILĂ: (încântat) Bine aţi venit, ne faceţi o mare onoare. Pisici, aduceţi cupele de şampanie! Este un eveniment important! 
 

Pisica 1 vine cu o tavă cu pahare de şampanie şi fiecare personaj ia câte un pahar. 
 

BLĂNILĂ: În cinstea ta, Bătrâne Înţelept. Miau! 
 

Ciocnesc cupele de şampanie.  
 

SCENA 2 
 

Ionuţ intră val-vârtej in scenă. 
 

IONUŢ: (oprindu-l pe BLĂNILĂ) Nuuu, să nu bei din şampanie. 
 

Toţi se întorc spre IONUŢ. 
 

IONUŢ: Cât timp te-ai plimbat cu prinţesa Migdalina în grădină, Verişorul tău şi pisica aceasta au complotat împotriva ta. 

PISICA 2 PISICA 3: (in cor) Vaiii! Miauuu.. 
 

PISICA 1 se aruncă la picioarele lui BLĂNILĂ. 
 

PISICA 1: Nu este adevărat! Este o minciună, Măria Ta! 

IONUŢ: Da? Este o minciună? Atunci bea tu şampania! 

BLĂNILĂ: (întinzând cupa spre PISICA 1) Bea tu şampania! 

PISICA 1: Miau, nu se poate… Este un complot…. Acest băiat mă urăşte. Urăşte toate pisicile, ştiu eu! 

PISICA 2 PISICA 3: (in cor) Vaaiii! Miauuu. 

IONUŢ: Această pisica are o punguţă cu un praf de dormit. 

PISICA 2 PISICA 3: (in cor) Vaaiii! Miauuu.

BLĂNILĂ: (către PISICA 2 şi PISICA 3) Voinici, pe el! 
 

PISICA 2 şi PISICA 3 încep să o controleze prin buzunare pe PISICA 1 si scot la iveală punguţa cu pricina. 
 

PISICA 2 PISICA 3: (in cor) Aha! 

BLĂNILĂ: Este praful de dormit? 

PISICA 2 PISICA 3: (in cor) Miau, Măria Ta! 

PISICA 1: Iertare, Măria Ta! Verişorul dvs m-a ameninţat că, dacă nu îl ajut, mă alungă de la palat. 

IONUŢ: Minte! Eu am auzit când complota cu Verişorul dvs să vă adoarmă şi să vă arunce în râu.  

MIGDALINA: Vai de mine… Ce mişel! 

BLĂNILĂ: (către PISICA 1) Trădătorul! Poftim, bea cupa cu şampanie! 

PISICA 1: Nu, nu! Iertare! Miau, miau!
 

BLĂNILĂ către PISICA 2 şi PISICA 3. 
 

BLĂNILĂ: Ia, ajutaţi-l voi să bea! 
 

PISICA 2 şi PISICA 3 se reped asupra Pisicii 1 şi o obligă să bea. PISICA 1 bea din şampanie şi adoarme pe loc. 
 

BLĂNILĂ: (sever) Afară cu el ! Afară din palat!  
 

PISICA 2 şi PISICA 3 ies din scenă în braţe cu PISICA 1.  
 

SCENA 3 
 

MIGDALINA se apropie de BLĂNILĂ. 
 

MIGDALINA: Miorlau, ai fost înconjurat numai de trădători… 

BLĂNILĂ: Dulcea mea prinţesă, eu te-am lăsat în compania lor în timpul acesta. Dacă ştiam… Noroc cu bunul meu prieten care m-a ajutat să îi descopăr. Mulţumesc, Ionuţ. 

MIGDALINA: (către Ionuţ) Oh… mulţumesc din nou că ne-ai salvat. Dacă nu erai tu, cine ştie ce nenorocire se întâmpla. 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Şi astfel s-a împlinit şi proorocia! 

MIGDALINA: Ce proorocie? 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Dragii mei, o proorocie veche de 300 de ani, care spune că Regele va dispărea un timp,  iar când toate pisicile vor pierde speranţa şi regatul va ajunge în impas, un om va aduce Regele înapoi. Şi acest om îl va salva de la moarte. Astăzi s-a împlinit această proorocie, iar eu am ieşit din scorbura mea să-l întâlnesc pe acest binefăcător şi să îi mulţumesc personal. 

BLĂNILĂ: Aşa este, Mărite Înţelept, binefăcătorul nostru se numeşte Ionuţ. 

IONUŢ: (emoţionat) Mă bucur să vă cunosc, Mărite Înţelept.  

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Plăcerea este de partea mea, tinere. Actul făcut de tine arată curaj şi generozitate. Eşti mic, dar ai un suflet mare. Eu sunt bătrân şi ştiu multe despre lumea de aici, dar şi despre lumea voastră. Ştiu despre oameni că, pe măsură ce devin mari, sufletul lor devine tot mai mic. Tu, Ionuţ, să nu permiţi asta, să nu devii ca ei. Tu ai putut vorbi cu noi pentru că eşti un băiat bun şi nu cunoşti răutatea.  

IONUŢ: (emoţionat) Mulţumesc, Mărite Înţelept, pentru cuvintele frumoase. 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Le meriţi pe deplin.  
 

SCENA 4 
 

Pisica 2 şi Pisica 3 revin în scenă. 
 

PISICA 2: (bucuroasă) Gata, Măria Ta! Miau! L-am aruncat în iarbă. 

BLĂNILĂ: Foarte bine. Acum vă rog să-l chemaţi pe Verişorul meu, să-i dăm o lecţie. 

PISICA 3: Miorlau, Verişorul dvs a fugit din palat. A aflat că a fost descoperit. 

BLĂNILĂ: Repede mai circulă veştile… 

PISICA 3: Pereţii au urechi, Măria Ta. Mai ales în regatul nostru pisicesc. 

MIGDALINA: Bine că am scăpat de el! 

BLĂNILĂ: (furios) Trădătorul! 

Migdalina se apropie de jilţul bătrânului. 
 

MIGDALINA: (sfioasă) Miorlau. Mărite Înţelept, profit de ocazia că vă aflaţi aici pentru a cere o binecuvântare. 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Preafrumoasă Prinţesă, te binecuvintez să ai viaţă lungă alături de Rege. Să aveţi urmaşi sănătoşi şi puternici.  

PISICA 2 PISICA 3: Aşa să fieee! 

BLĂNILĂ: Mărite Înţelept, vreau să vă rog să mai rămâneţi în palat o vreme. Avem nevoie de sfaturi bune şi înţelepte. 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Da, ştiu că este o perioadă a schimbării şi aveţi nevoie de un Îndrumător, de aceea voi rămâne un timp. 

MIGDALINA: (fericită) Miau, ce bine! 
 

Ionuţ se uită la ceasul său cu busolă. 
 

IONUŢ: Oh, este atât de târziu. În curând se va lumina, iar eu nu voi mai avea timp să ajung acasă. 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Ei, viteazule, aşa este, nu te vei putea întoarce acasă până dimineaţă, dar am să-ţi o licoare. Imediat ce o vei bea şi te vei gândi că eşti acasă, acest lucru se va şi întâmpla de îndată. 

BLĂNILĂ: (întristat) Timpul a trecut atât de repede. A sosit clipa să ne despărţim. Mulţumesc pentru tot prietene, nu te voi uita niciodată! 

IONUŢ: Nici eu pe tine. Nu voi uita pe nici unul dintre voi. 
 

IONUŢ îl îmbrăţişează pe BLĂNILĂ. 
 

MIGDALINA: (către IONUŢ) Primeşte acest trandafir, ca simbol al unei veşnice recunoştinţe pe care noi ţi-o vom purta. 

IONUŢ: Mulţumesc, Prinţesă. 

BĂTRÂNUL ÎNŢELEPT: Ionuţ, a sosit clipa. În curând mama ta va intra la tine în cameră. Bea licoarea. 
 

Bătrânul Înţelept îi dă lui Ionuţ licoarea. 
 

IONUŢ: Rămas bun, prieteni! 

PISICA 2 PISICA 3: La revedere, Ionuţ! Miauuu…
 

Ionuţ bea licoarea. Cade cortina.  
 

ACTUL V  

SCENA 1 
 

Nota – Decorul se roteşte din nou. 
 

IONUŢ,  învelit cu pătura până la gât, doarme în camera lui. Mama lui IONUŢ intră în cameră şi se aşează pe pat, lângă el. Îl mângâie pe frunte. 

MAMA: Ionuţ, trezeşte-te. 
 

Ionuţ se întinde şi cască. 
 

IONUŢ: Ah, mămico, ce vis frumos am avut… Se făcea că am plecat cu Blănilă într-o călătorie. Mmm… O călătorie de poveste. 

MAMA: Ai visat frumos? Mă bucur. Ia să vezi ce am găsit de dimineaţă pe scările casei. 

IONUŢ: (curios, ridicându-se într-un cot) Ce? 

MAMA: Cuţu, cuţu… ia vino aici. 
 

SCENA 2 
 

În cameră intră vesel Dulăul. 
 

DULĂUL: Ham, ham… 

IONUŢ: Vai, tu aici? 

MAMA: Îl cunoşti? Aparţine cuiva?  

IONUŢ: Nu, nu are stăpân. Este un câine de pe stradă. Îl putem păstra, mămico?  

MAMA: Hmm.. nu ştiu ce să spun… 

IONUŢ: Te rog, mamă. Eu îl voi hrăni şi voi avea grijă de el. 

MAMA: Tu? Ei, ia să vedem atunci dacă te vei ţine de cuvânt. Este o mare responsabilitate să ai grijă de o fiinţă.  

IONUŢ: Da, aşa o să fac. Îi vom spune….  
 

Ionuţ se uită la Dulău, care aşteaptă să fie botezat. 
 

IONUŢ: Mişu! 

DULĂUL: Uff… 
 

DULĂUL se întoarce cu faţa spre sală. 
 

DULĂUL: Credeam că îmi va da alt nume. A fost băiat bun! 

IONUŢ: (nevinovat) Dar unde este Blănilă?  

MAMA: (îngrijorată) Nu ştiu, dragul mamei. Când ne-am trezit noi, uşa casei era deschisă, iar Blănilă nicăieri. L-am strigat, l-am căutat. Parcă a intrat în pământ. Dar poate vine el înapoi.

 

IONUŢ: (sigur) Blănilă nu se mai întoarce, dar de acum înainte am un alt prieten. 

DULĂUL: Ham.  

MAMA: Ia povesteşte-mi, ce ai visat?  

IONUŢ: Aaaa.. mămico, am visat că am mers cu Blănilă în regatul lui. Ştii, Blănilă este de fapt un rege şi are o iubită, o pisicuţă frumoasă… o cheamă Migdalina… şi trei servitori… şi a mai apărut şi un motan bătrân care mi-a zis să îmi păstrez sufletul de copil. 

MAMA: Ei, dar tu ai visat o adevărată poveste. 
 

IONUŢ priveşte ştrengar spre sală. În mână ţine trandafirul de la MIGDALINA, pe care îl miroase. 
 

IONUŢ: Ei, nu a fost tocmai un vis şi nu a fost tocmai o poveste. 
 

IONUŢ face cu ochiul.  
 

IONUŢ: Dar asta rămâne între noi. 
 

Cade cortina. 

– SFÂRŞIT –

Piesa „Poveste pentru Ionuț ” a fost premiată în cadrul Concursului de dramaturgie „100, 1.000, un milion de poveşti” organizat de de Teatrul Ion Creangă.

De asemenea, a fost jucată de actori ai Teatrului Ion Creangă, în cadrul Festivalului internațional de Teatru „100, 1.000, un milion de poveşti” 2008.

Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti”, la Teatrul Ion Creangă – See more at: http://www.amosnews.ro/festivalul-international-de-teatru-pentru-copii-100-1000-1000000-de-povesti-la-teatrul-ion-creanga-2#sthash.qK8LDVUW.dpuf